În fiecare an, în data de 27 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, în anul 438, la Constantinopol. Această sărbătoare este închinată unui eveniment care a fost considerat, în secolul al V-lea, o binemeritată reconciliere duhovnicească a familiei imperiale bizantine în faţa personalităţii istorice a Sfântului Ioan Gură de Aur. Împăratul Teodosie al II-lea a dorit prin aducerea la Constantinopol a moaştelor Sfântului, să îndrepte nedreptatea pe care părinţii săi, Arcadiu şi Eudoxia, au făcut-o prin scoaterea sa din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului şi exilarea lui. Ei au făcut aceasta pentru a îndepărta pe Sfântul Ioan Gură de Aur de credincioşii din capitala Imperiului asupra cărora avea o influenţă deosebită.
La 16 aprilie 404, în sâmbăta Sfintelor Paşti, a fost scos cu sila din biserica Arhiepiscopală a Constantinopolului de ostaşii împărătesei Eudoxia şi a fost închis în reşedinţa Arhiepiscopiei, sub formă de arest la domiciliu.
La 20 iunie 404 cu aprobarea împăratului Arcadius a fost exilat, într-o localitate din Asia Mică (Turcia de astăzi), anume Cucuz.
În anul 407, la insistenţele împărătesei Eudoxia, împăratul Arcadius a hotărât ca Sfântul Ioan Gură de Aur să fie exilat pe ţărmul răsăritean al Mării Negre, în localitatea Pityus. După trei luni de călătorie, au ajuns în localitatea Comana din provincia Pont, a Imperiului Bizantin. Această călătorie a afectat iremediabil starea precară a sănătăţii Sfântului şi în data de 14 septembrie a anului 407, după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, s-a mutat la Domnul rostind cuvintele: „Slavă Ţie, Doamne, pentru toate”.
După 31 ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II- lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al patriarhului Proclu, a adus moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana, la Constantinopol.
Când racla cu sfintele moaşte a ajuns în portul capitalei imperiale, toţi locuitorii în frunte cu Împăratul şi Patriarhul au ieşit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. În momentul când preoţii au ridicat racla pentru a o aduce în cetatea Constantinopolului, împăratul Teodosie al II–lea s-a aşezat în genunchi sub racla sfântului şi a cerut iertare în numele părinţilor săi, împăratul Arcadius şi împărăteasa Eudoxia.
Atunci când moaştele au ajuns la Biserica Sfintei Irina, Împăratul, descoperind trupul Sfântului Ioan neatins de stricăciune, în semn de smerenie, şi-a dat jos mantia de porfiră, semnul imperialităţii sale, şi a întins-o sub racla cu sfintele moaşte şi după cum ne relatează sinaxarul, a spus cu lacrimi în ochi: „Iartă părinte, greşeala ce ţi s-a pricinuit ţie din invidie! Să nu mă consideri pe mine părtaş la păcatul maicii mele, ca să pătimesc întru fărădelegea părintească. Măcar că şi eu sunt fiul celei ce te-a alungat pe tine, dar eu nu sunt vinovat în necazul ce ţi s-a făcut. Iartă greşeala ei, ca şi eu să fiu liber de mustrarea ce stă asupra ei. Tot pieptul meu îl plec la picioarele tale şi toată puterea mea o închin rugăciunii tale. Iartă pe aceea ce te-a mâhnit pe tine cu exilul, cea neînţeleaptă, căci ea s-a căit întru ceea ce ţi-a pricinuit şi-ţi cere iertare, cu smerenie rugându-se ţie prin gura mea…”
Şi zicând aceste cuvinte din partea mamei sale, împăratul nu contenea din plâns, ci uda cu lacrimile sale trupul Sfântului şi-l săruta cu frică şi credinţă în Dumnezeu.
De la Biserica Sfânta Sofia, moaştele Sfântului au fost duse la catedrala de atunci a Constantinopolului, Biserica Sfinţilor Apostoli. Moaştele Sfântului au fost aşezate sub Sfânta Masă din altarul acestei Bisericii construite de Sfântul Împărat Constantin cel Mare.
Acest eveniment, petrecut în anul 438, la 31 de ani după mutarea la viaţa veşnică a Sfântului Ioan Gură de Aur şi pe care îl sărbătorim în fiecare an la 27 ianuarie, ne arată cinstirea extraordinară de care s-a bucurat încă din secolul al V –lea, adică din vremea contemporanilor săi şi până astăzi la 1600 de ani. Sfântul Ioan Gură de Aur, putem spune că este, pe bună dreptate, unul dintre cei mai mari Sfinţi Părinţi ai Bisericii din istoria de 2000 de ani ai creştinismului.
sursa: Basilica
