Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei

Prima duminică din Postul Sfintelor Paşti a fost instituită de Sinodul de la Constantinopol (843) ca sărbătoare a Ortodoxiei, pentru a sublinia biruinţa dreptei credinţe asupra iconoclasmului (erezie care susţinea că sfintele icoane nu trebuie cinstite) şi, în general, asupra tuturor ereziilor. În această duminică, în toate bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română se organizează colecte în bani pentru Fondul Central Misionar, destinat activităţilor misionare şi operei social- caritative ale Bisericii Ortodoxe Române. La Duminica Ortodoxiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresează clerului şi credincioşilor ortodocşi următoarea Pastorală, care va fi citită în toate bisericile şi mănăstirile din Patriarhia Română.

Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei în format PDF

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

către tot clerul şi poporul (1) preaiubit şi bine-credincios din cuprinsul Patriarhiei Române, Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Domnul nostru (2), iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

Slavă, cinste şi mulţumire (3) se cuvine să aducem Preasfintei Treimi pentru toate binefacerile Sale, cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă (4), şi pentru toată bucuria cu care ne bucurăm de voi (5) , iubiţii noştri fii duhovniceşti, pentru statornicia şi credinţa voastră (6) ortodoxă, de care ţinându-vă cu tărie, vă veţi mântui (7).

Ştiţi cu toţii că înaintea Sfintelor Paşti ne pregătim mai intens, prin rugăciune şi post. Câte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (8) au postit Moise şi Ilie, în Legea Veche, înainte de a se întâlni cu Dumnezeu în munte. A postit şi Domnul nostru Iisus Hristos atunci când pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat (9), învăţându-ne că răul din lume şi uneltirile diavolului nu pot fi biruite decât numai prin rugăciune şi prin post (10). Cât de ruşinat ar fi diavolul şi cât de bună ar fi lumea, dacă oamenii ar lua aminte la aceste cuvinte! De aceea, şi noi, cu toţii, să ne rugăm şi să postim cu râvnă în această perioadă a Postului Mare! Numai aşa ne vom bucura de întâlnirea cu Domnul în noaptea sfântă a Învierii şi numai aşa vom contribui la îndreptarea lumii, începând cu noi înşine.

Şi pentru că mai ales acum, în Post, ne adunăm în număr mare la biserică, s-a luat obiceiul ca în fiecare duminică să prăznuim ceva deosebit. Astăzi cinstim sfintele icoane şi pe cei ce au suferit pentru ele în secolele al VIII-lea – al IX-lea, atunci când o prigoană de nedescris s-a dezlănţuit împotriva lor. Duminica viitoare vom lăuda pe isihaşti; ei au apărat în secolele al XI-lea – al XIV-lea învăţătura ortodoxă despre rugăciune, singura care ne linişteşte (în greacă isihia înseamnă liniştire), unindu-ne cu Dumnezeu. La mijlocul Postului ne vom închina Sfintei Cruci; ea ne aminteşte de Jertfa Domnului şi ne învaţă că nu prin iubire de sine, ci prin jertfire de sine biruim păcatul şi moartea. Numai acolo unde este Crucea este şi Învierea! Fără de Cruce nu este mântuire! La urmă, vom învăţa din două pilde diferite cum să ne sfinţim viaţa: să fim drepţi şi fără de prihană, ca Sf. Ioan Scărarul, sau să ne pocăim sincer şi fierbinte, dacă am păcătuit, ca Sf. Maria Egipteanca, a cărei viaţă o vom auzi la denia Canonului Mare.

Drept-măritori creştini,

Aşadar, astăzi, cinstim sfintele icoane. Ce înseamnă icoană? În Sfânta Scriptură citim că, la facerea omului, Dumnezeu S-a sfătuit şi a zis: Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră… Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său (11), adică după icoana Sa, pentru că icoană înseamnă chip, imagine, iar icoana (chipul) lui Dumnezeu după care l-a făcut pe om este modul Lui de a fi: Unul în fiinţă, dar Treime de Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în comuniune deplină de iubire şi de viaţă. Această icoană – a Sfintei Treimi – nu poate fi înţeleasă cu mintea, nici descrisă sau reprezentată; omul însuşi era menit să o arate prin viaţa lui, ca într-o oglindă, în măsura unirii şi a asemănării sale treptate cu Dumnezeu.

Ce s-a ales însă de icoana Treimii în om, în urma păcatului, ştim cu toţii, din nefericire: în loc de unitate, permanentă dezbinare; în locul mulţimii de persoane în comuniune, indivizi egoişti, luptând fiecare pentru interesul său. Izgonirea omului din rai, pe care am plâns-o duminica trecută, nu era atât pedeapsa lui Dumnezeu, cât propria alegere a omului de a se îndepărta de Icoana sa, de a nu mai oglindi Treimea, înjosindu-se până la traiul necuvântătoarelor, cum zice Psalmistul: Omul, în cinste fiind, nu a priceput, alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor(12). Aşa înţelegem de ce Dumnezeu a interzis, în Legea Veche, orice imagine şi icoană (chip), căci mintea strâmbă a omului şi viaţa lui păcătoasă nu-L puteau oglindi şi imagina drept pe Dumnezeu.

Dar Dumnezeu, în iubirea Lui, a căutat în tot felul restaurarea omului; şi a trimis pe Însuşi Fiul Său Cel Unul-Născut (13), Domnul nostru Iisus Hristos, Care este icoanas-au bucurat (15): magii, păstorii, drepţii şi proorocii (16), Ioan Botezătorul şi Maica Domnului. Iar Apostolii, întâlnindu-L – cum am citit astăzi în Evanghelie (17) -, nu s-au mai putut abţine să strige de bucurie: Vino şi vezi! Vino şi vezi chipul blând şi smerit (18) al Domnului, Icoana desăvârşită a omului! Cum să nu ne bucurăm şi noi, văzând chipul Său curat, spre care tânjim cu toţii? Lui I-am cântat astăzi: Preacuratului Tău chip – adică: Preacuratei Tale icoane – ne închinăm, Bunule… (19). Tatălui, cum spune Apostolul Pavel (14). El a restaurat în Sine pe om, unit deplin cu Dumnezeu. La vederea Lui, toţi oamenii buni

„Cine nu are icoane se îndepărtează de sfinţenia vieţii“

Însă, precum ştim, nu toţi s-au bucurat de Iisus. Unii au căutat să-L ucidă de mic, alţii L-au răstignit fiindcă îi încurca sau L-au prigonit. În veacurile al VIII-lea – al IX-lea au fost unii care voiau cu sălbăticie să-I distrugă icoana, ei prigonind şi omorând mulţi credincioşi, mai ales călugări. Dar s-au stins ca fumul (20) odată cu Sinodul al VII-lea Ecumenic (787) şi cu marea adunare de la Constantinopol din 11 martie 843, prima duminică din Post, când s-a proclamat definitiv învăţătura despre icoană şi ortodoxie ( a credinţei), în general. De atunci, prăznuim şi noi această Duminică a Ortodoxiei, purtând sfintele icoane în procesiune, iar în anumite locuri citindu-se şi actul solemn de la 843 (Sinodiconul Ortodoxiei), care laudă pe Sfinţii mărturisitori şi anatemizează ereticii.

Cei ce – „creştini“ numindu-se – mai luptă astăzi împotriva icoanelor, fie dispreţuindu-le, fie ignorându-le, dovedesc că nu cred în Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ci trăiesc după omul cel vechi (21), ca şi când Hristos nu a venit şi nu L-au văzut, deci nu-I urmează Lui. Ei dispreţuiesc şi pe Sfinţi şi pe Maica Domnului, care L-au cinstit pe Hristos şi L-au primit în ei, sfinţindu-se în Duhul Sfânt (22), Cel ce de-a pururi rămâne în ei (23), reprezentat prin aureola Sfinţilor, fără de care nicio icoană nu se pictează. Cine nu are icoane se îndepărtează de toţi aceştia şi de sfinţenia vieţii! Noi însă să cinstim cu evlavie sfintele icoane, închinându-ne nu lemnului şi materiei, ci lui Hristos Însuşi şi Sfinţilor care-L poartă în ei pe veci. Astfel ne umplem şi noi de Duhul Sfânt şi ne sfinţim în comuniune cu ei.

Dar mai este o icoană în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi, fiecare, de la Botez… Împotriva acestei icoane se dă azi o luptă mai vrăjmaşă ca odinioară împotriva sfintelor icoane (24). Să nu o stricăm, aşadar, ca iconoclaştii cei din vechime, ci să o îngrijim cu lua- re-aminte, asemănându-ne sfinţilor, cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte în noi (25). Căci cinstirea icoanelor trebuie să concorde cu viaţa noastră în Hristos. Icoanele însele, prin „perspectiva inversă“ în care sunt zugrăvite, ne cer socoteală. Priviţi cu atenţie chipurile Mântuitorului, Maicii Domnului şi Sfinţilor din icoane şi obiectele din ele: Evanghelia, clădirile cetăţii Ierusalimului… Liniile lor, în loc să ducă spre orizont, ca în tablourile obişnuite, vin către cel ce le priveşte, ca şi cum te-ar întreba: icoana Mea din tine, cum o cinsteşti? Vino şi vezi icoana Mea şi o oglindeşte în tine!

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Acum două duminici, am auzit că şi Judecata de Apoi a lui Dumnezeu va fi tot ca o icoană, Care, uitându-ne la ea – adică la Hristos -, va face să se oglindească în noi, fără ocoliş, măsura în care L-am cinstit în noi şi în semenii noştri. Căci pe cât Îl iubim pe Hristos din noi, pe atât Îl vedem şi în semenii noştri cei zidiţi după chipul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă porunca să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, pe care Zaheu vameşul a înţele- s-o atât de bine, împărţindu-şi pe jumătate averea cu săracii şi auzind cuvântul: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia (27). Şi, vai, câţi săraci nu ne înconjoară astăzi? Şi câte chipuri stricate de păcat şi de patimi, de prăpădul actual al drogurilor şi al prostituţiei, al necredinţei şi al indiferentismului, chipuri care aşteaptă o mână de ajutor ca să se întoarcă acasă, la Tatăl nostru, precum Fiul risipitor!

De aceea, am luat şi noi obiceiul ca, în această duminică, în care cinstim sfintele icoane, să organizăm o colectă la nivelul întregii Patriarhii, în sprijinul icoanei din sufletul semenilor noştri celor mai lipsiţi, ea fiind deschisă şi duminica viitoare, pentru cei ce nu aţi ştiut şi nu sunteţi pregătiţi astăzi. Fondul Central Misionar, care se adună astfel, ajută an de an eparhiile Bisericii noastre şi aşezămintele ei de binefacere să împlinească cele mai arzătoare trebuinţe de adăpost, de hrană şi îmbrăcăminte (28), de îngrijire a celor bătrâni sau a copiilor abandonaţi, a celor bolnavi sau suferinzi (persoane cu handicap), de cercetare a celor închişi sau robiţi de patimi, de sprijinire a parohiilor sărace sau a eparhiilor din străinătate, care se străduiesc din răsputeri să răspundă nevoilor fraţilor noştri răspândiţi în lume.

Darul acesta arată, deopotrivă, comuniunea dintre noi – prisosul unora împlineşte lipsa celorlalţi, ca să fie potrivire (29) – şi credinţa noastră autentică în Hristos, Care ne porunceşte: Să vă iubiţi unii pe alţii; întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei(30). El Însuşi ne-a iubit cel dintâi (31) şi S-a dat pe Sine pentru noi şi ne împarte la fiecare Liturghie ce are mai scump şi bun: preacuratul Trup şi Sânge, de care noi toţi avem nevoie, ca nişte săraci cu duhul (32) ce suntem, precum zice: dacă nu veţi mânca Trupul Meu şi nu veţi bea Sângele Meu, nu veţi avea viaţă în voi (33). Să ne asemănăm, dar, lui Hristos! Să împărţim şi noi celor săraci şi nevoiaşi, prin colecta aceasta a Bisericii. Şi oriunde vedem un semen de-al nostru în nevoie, să-l ajutăm după posibilităţi, ca pe chipul-icoana lui Dumnezeu.

Iar de chipul lui Hristos din noi înşine să avem tot atâta grijă, mai ales în acest Post, curăţindu-l prin Spovedanie şi hrănindu-l cu Sfânta Împărtăşanie. Astfel făcând, ne vom umple şi noi de bucuria tainică a Apostolilor şi vom mărturisi împreună cu ei: Vino şi vezi icoana lui Hristos, dorirea ta! Vino şi vezi chipul Său din tine, darul cel mai preţios! Vino şi vezi pe Hristos din semeni, datoria ta! Iar la Înviere, vom completa: Vino şi vezi cerurile deschizându-se şi pe om iarăşi în Rai! Vino şi vezi pe Maica Domnului şi pe toţi Sfinţii care ne cheamă cu dulcele glas: Veniţi de luaţi lumină! Lumina lui Hristos să ne lumineze tuturor (34) viaţa!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (35)

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† DANIEL,

Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan

Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

† Bartolomeu

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

† Irineu

Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

† Nicolae

Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

† Petru

Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

† Iosif

Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafim

Arhiepiscopul ortodox român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Nifon

Mitropolit onorific, Arhiepiscop al Târgoviştei şi Exarh patriarhal

† Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen

Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Andrei

Arhiepiscopul Albei Iulia

† Gherasim

Arhiepiscopul Râmnicului

† Eftimie

Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Epifanie

Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Calinic

Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Casian

Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei

Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae

Arhiepiscopul ortodox român al celor două Americi

† Justinian

Arhiepiscop onorific, Episcopul ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

† Ioan

Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Corneliu

Episcopul Huşilor

† Lucian

Episcopul Caransebeşului

† Sofronie

Episcopul ortodox român al Oradiei

† Nicodim

Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Galaction

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie

Episcopul Giurgiului

† Sebastian

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion

Episcopul Tulcii

† Petroniu

Episcopul Sălajului

† Gurie

Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil

Episcop-locţiitor (administrator) al Ungariei

† Siluan

Episcopul ortodox român al Episcopiei Daciei Felix

† Siluan

Episcopul ortodox român al Italiei

† Timotei

Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei

† Macarie

Episcopul ortodox român al Europei de Nord

† Mihail

Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande

† Ciprian Câmpineanul

Episcop-vicar patriarhal

† Varlaam Ploieşteanul

Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Andrei Făgărăşeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Irineu Bistriţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Vasile Someşeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Emilian Lovişteanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Băcăuanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

† Marc Nemţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

† Ioan Casian de Vicina

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului.

Note:

1 – Din Ectenia mare de la Liturghie

2 – 1 Tim 1,2; 2 Tim 1,2; 2 In 3

3 – Apoc 4,9; 7,12

4 – Din Rugăciunea euharistică a Sf. Ioan Gură de Aur

5 – 1 Tes 3,9

6 – 2 Tes 1,4

7 – 1 Tim 4,15-16; 2 Tes 2,15; Ef 6,10-17

8 – Ieş 34,28; 3 Reg 19,8

9 – Din Crezul ortodox (Simbolul credinţei)

10 – Mc 9,29

11 – Fc 1,26-27

12 – Ps 48,13,21

13 – Gal 4,4; In 3,16

14 – 2 Cor 4,4; Col 1,15, reluat în Rugăciunea euharistică a Sf. Vasile cel Mare

15 – Mt 2,10; Lc 2,10

16 – In 8,56; Mt 13,17

17 – In 1,43-51; pentru 1,46 vezi Apoc. 6

18 – Mt 11,29

19 – Din Troparul Duminicii Ortodoxiei

20 – Ps 67,3

21 – Ef 4,22; Col 3,9

22 – Rom 15,16

23 – In 14,17

24 – Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX, ed. Teognost, Cluj-Napoca 2002, p. 57

25 – 2 Tim 1,14

26 – Mt 19,19; Lv 19,18

27 – Lc 19,1-10

28 – 1 Tim 6,8

29 – 2 Cor 8,13-14

30 – In 13,34-35; 2 In 5,3

31 – I In 4,19

32 – Mt 5,3

33 – In 6,53

34 – Din Liturghia Darurilor înainte-sfinţite

35 – 2 Cor 13,13


_____________________

sursa: ZiarulLuminaBasilica