Duminică 14 august, PS Părinte Sebastian a oficiat Sfânta Liturghie la biserica Parohiei Găvăneşti, Protoieria Slatina II.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a subliniat faptul că omul care deznădăjduieşte, în faţa greutăţilor vieţii, se aseamănă Apostolului Petru, din punct de vedere raţional el negăsind cale de izbăvire: „Noi suntem Petru, cei care, aflaţi în corabia acestei vieţi, ne simţim adeseori clătinaţi şi în pericol şi, asemenea lui, ne îndoim: vom mai putea oare scăpa din asta? Oare ce ar fi de făcut? Cum ar trebui să procedăm? Întrebări pe care şi le-a pus şi Apostolul, şi la care Mântuitorul Hristos i-a răspuns invitându-l „să calce pe apă ca pe uscat”. Adică, să străbată lumea aceasta, aşa cum este ea, cu bărbăţie şi încredere. Ce îl înfricoşează pe Petru? Clipele grele ale vieţii ca valurile înspumate, pe care văzându-le şi nemaiputându-le înfrunta, se îndoieşte şi, devenind „greu”, se afundă. Găseşte în sine, totuşi, puterea să strige la Dumnezeu, iar Acesta se dovedeşte „Mântuitor”.
Deşi în primă fază El se arată a fi prea departe parcă, în larg, necunoscut, străin sau confundabil cu o nălucă, până la urmă Îi devine apropiat lui Petru, încât îl prinde de mână şi îl salvează din valuri. Aşadar, Evanghelia de astăzi contrazice pe toţi aceia care văd în El un Dumnezeu „îndepărtat”, „necunoscut” ori „impersonal”. Nălucă li s-a părut ucenicilor! Himeră li se pare unora! „Entitate” indefinită ori „simplă energie” altora. Ba chiar o utopie, zic unii, în pesimismul lor!…Însă, asemenea Psalmistului, noi dreptslăvitorii găsim în Domnul „vârtutea, întărirea, scăparea şi izbăvitorul nostru” (Ps. 17, 1).
