Liturghie arhierească în Parohia Osica de Sus I

Duminică 26 februarie, credincioşii Parohiei Osica de Sus I au participat în număr mare la slujba Sfintei Liturghii săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Sebastian, prilej cu care tânărul teolog Dragoş Pârvănescu a fost hirotonit diacon.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit pericopa evanghelică a Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai, arătând că postul nu înseamnă doar abţinerea de la numite mâncăruri, ci „el trebuie să fie deplin, incluzând şi iertarea şi milostenia, ca expresii ale înfrânării şi jertfei, deopotrivă. Dincolo de postul de mâncare, cu care ne-am obişnuit şi pe care-l ţinem din copilărie, această evanghelie ne provoacă la postul desăvârşit, nu doar al stomacului, ci şi al minţii, al simţurilor, al voinţei, al faptelor şi al tentaţiilor păcătoase, adică al omului întreg.

Postirea înseamnă în primul rând iertarea celor de lângă noi, ca remediu al răutăţii. Iertarea cu care debutează evanghelia de astăzi vrea să ne arate că, dacă voim să postim cu adevărat, suntem cheamaţi mai întâi la îndreptare, la pocăinţă, la recuperare şi reabilitare, fără de care nu există mântuire.

Ce vrea să spună Domnul când zice să „ne ungem capetele şi să ne spălăm feţele” atunci când postim? Înţelesul este următorul: ungerea capului înseamnă luminarea minţii cu darurile Duhului Sfânt, capul închipuind mintea, iar spălarea feţei înseamnă curăţirea „omului celui din afară”, adică a simţurilor noastre, căci faţa închipuie pe omul cel dinafară, omul trupesc, omul simţurilor. Iată cum Hristos ne atrage atenţia că postirea trebuie făcută şi cu mintea, cu raţiunea, dar şi cu simţurile noastre, cu care adeseori alunecăm spre păcat sau tentaţii păcătoase.

Evanghelia de astăzi ne cheamă şi la milostenie, ca remediu împotriva lăcomiei. Şi anume: feriţi-vă de lăcomie! Nu vă adunaţi comori aici, pentru că dacă le veţi aduna aici, aici vor rămâne, şi odată cu acelea şi inima voastră lipită de ele. Deci postul nu trebuie să fie doar al stomacului ci, aşa cum ni se arată astăzi, al omului întreg: şi al raţiunii, şi al simţurilor, dar şi întărit cu iertare şi dragoste faţă de aproapele nostru. Postirea înseamnă deopotrivă înfrânare de la tot ceea ce ne corupe şi ne robeşte, nelăsându-ne să ne comportăm şi să gândim ca nişte oameni liberi”.