Sâmbătă 5 mai, la Mănăstirea Clocociov s-a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în cinstea Sfântului Ierarh Calinic, la care au participat ÎPS Irineu − Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, PS Nicodim − Episcopul Severinului şi Strehaiei, PS Sebastian − Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, PS Varsanufie Prahoveanul − Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjuraţi de un ales sobor de preoţi şi diaconi şi în prezenţa unui număr semnificativ de credincioşi.
În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Irineu a istorisit viaţa Sfântului Ierarh Calinic, a cărui sfinţenie s-a vădit încă de aici de pe pământ: „Copil fiind, Sfântul Calinic a avut mintea atât de matură, încât s-a gândit foarte serios să urmeze pe Mântuitorul Hristos şi să lase toate; a lăsat casa părintească, a intrat în mănăstire şi s-a supus întru totul ascultării, care este o luptă permanentă împotriva voinţei personale.
Aflându-se în mănăstire, Sfântul Calinic considera pravila şi canonul ca pe o hrană permanentă, la care adăugau şi alte nevoinţe, ca să crească şi mai mult în apropierea de Dumnezeu. Sfântul Calinic a fost un om al pravilei şi al canonului, al ceaslovului şi al psaltirii, al metaniilor şi al lacrimilor, al milosteniei, al nevoinţelor, al postului şi al privegherii. Niciodată nu lipsea de la slujbă, chiar dacă avea ascultările cele mai grele. Era primul la biserică şi pleca ultimul. Avea teamă să iasă de la slujbă ca nu cumva să se asemene lui Iuda, care a ieşit de la Cina cea de Taină.
La toate nevoinţele sale adăuga şi milostenia. Ca stareţ la Cernica şi apoi ca episcop aici, în Oltenia, nu a încetat să facă milostenie şi să ajute pe ceilalţi. Îi iubea pe toţi şi îi învăţa, încât cuvintele lui au rămas ca de aur: „dacă vrei să te iubească lumea, iubeşte-o tu mai întâi! dacă vrei să te iubească vrăjmaşul, iubeşte-l tu mai înainte!” Nu numai că a iubit pe toţi oamenii, ci a îndemnat şi pe ucenicii săi la milostenie şi la iubire.
Sunt multiple exemple din viaţa sfântului, când a vindecat pe cei suferinzi, bolnavi, îndrăciţi, iar ca să vindeci astfel de oameni nu sunt suficiente doar rugăciunile din Molitfelnic, ci este neapărată trebuinţă de un glas al inimii, pe care Domnul nostru Iisus Hristos să-L audă. Aşadar, când sfântul se ruga demonii fugeau, pentru că rugăciunea lui izvora din slava cerească şi se împărtăşea tuturor celor care îl ascultau”.
La final, Înalpreasfinţitul Irineu a dăruit Preasfinţitului Sebastian o icoană cu chipul Sfântului Calinic şi al Sfântului Irodion, duhovnicul său, spre aducerea aminte a acestui pelerinaj în Episcopia Slatinei şi Romanaţilor. De asemenea, o astfel de icoană a fost dăruită şi Mănăstirii Cernica − unde se păstrează racla cu moaştele Sfântului Calinic −, înmânată Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul.
De asemenea, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul a oferit Preasfinţitului Sebastian o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Calinic, „ca semn al preţuirii şi al dragostei pentru credincioşii din Oltenia, şi spre amintirea acestui pelerinaj sfânt”.
La rândul său, Preasfinţitul Sebastian a mulţumit Înaltpreasfinţitului Irineu şi Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul pentru darurile primite, dar şi pentru tot efortul depus de a face posibilă aducerea moaştele Sfântului Ierarh Calinic în Oltenia, rugându-l pe Preasfinţitul Varsanufie să transmită mesajul său de mulţumire Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, dar şi Părintelui Stareţ de la Cernica, pentru acest dar sfânt şi binecuvântat de a-l avea pe Sfântul Calinic pentru câteva zile în Eparhia noastră.
La orele 1700, în aceeaşi zi, racla cu sfintele moaşte a fost dusă la Piteşti.
