Săracii, frații noștri de la marginea speranțelor

Oameni care mănâncă de prin tomberoane, care dorm înghețați pe sub poduri sau în scările blocurilor, bolnavi, depresivi, alcoolici, bătrâni singuri, familii întregi fără surse de venituri, copii părăsiți, săraci care trăiesc de pe o zi pe alta din mila semenilor sau din puținii bani obținuți din vânzarea PET-urilor adunate de la groapa de gunoi a orașului. Toți alcătuiesc o lume uitată, abandonată undeva la marginea societății. Către acești frați ai noștri și-a îndreptat atenția Episcopia Slatinei și Romanaților, redându-le multora demnitatea și speranța.

„Omul nu este nimic altceva decât înșiruirea faptelor sale.” Aceste cuvinte ale lui Hegel reprezintă mottoul scris pe un pliant al Centrului de zi pentru asistență și suport pentru alte persoane aflate în situații de nevoie – Slatina, din Episcopia Slatinei și Roma­na­ților. Sub el, un desen-siglă (două mâini care protejează siluetele stilizate, în formă de flori, ale unor copii) sugerează chintesența omului, ca sumă a faptelor sale pozitive, benefice. Căci asemenea lucruri avem în vedere când ne referim la activitatea socială și filantropică a eparhiei și, în concret, la cele desfășurate de centrul în discuție.

Din nou speranțe și vise

Anul trecut, eparhia a înființat centrul social despre care vorbim, avându-i ca beneficiari pe cei pomeniți mai sus din municipiul Slatina și din împrejurimi. În această iarnă, am vizitat și noi centrul de zi al Episcopiei, unde am aflat cum se implică Biserica în rezolvarea problemelor lor. „Deoarece multe asemenea persoane au acasă copii care abandonaseră școala, am hotărât să facem și un proiect destinat lor. Așa că am înființat un atelier de creație unde, în fiecare vineri, la ora 12:00, când copiii, pe care am reușit să-i ducem la școală, termină cursurile, vin la noi să desfășoare activități de creație, pictură, de exemplu, să învețe să-și corecteze scrisul, să cânte, să pregătească programe artistice de sărbători, scenete, să vizioneze filme cu tematică religioasă și multe altele. La plecare, fiecare dintre ei primește un pachet cu alimente pentru întreaga familie. Tot în centru îi sărbătorim de zilele lor de naștere, comportându-ne ca o familie mai mare, iar problemele și neîmplinirile lor devin de-acum și ale noastre. La activități sunt invitați și părinții lor, pentru ca ei să capete mai multă încredere”, ne mărturisește părintele Constantin Aldea, consilier social în cadrul episcopiei.

Astfel, 27 de copii din Slatina (doritori sunt mai mulți, și de aceea centrul social își va mări capacitatea) au descoperit în Biserică mediul propice în care personalitățile lor să se dezvolte pe măsura vârstei și împlinirilor la care visează. „Și copiii ne răsplătesc prin evoluția lor pozitivă. Într-una din scrisorile primite de la o familie, am găsit un desen în care unul dintre copiii ei a desenat mașina noastră care le duce alimente la domiciliu!”, ne mai spune părintele Aldea.

Centrul mai are în grijă și peste 200 de bătrâni, cărora le oferă medicamente, pentru că nu dispun de asigurare medicală, îmbrăcăminte, încălțăminte și combustibil pentru iarnă. „Avem în acest sens parteneriate cu medici voluntari care le asigură consul­tații gratuite”, ne precizează părintele consilier Aldea.

Eparhia a implementat, de asemenea, și programul „Masa bucuriei”, al Patriarhiei Române, prin care asigură alimente nevoiașilor, precum și hrană caldă în fiecare parohie, o dată pe săptămână, pentru cel puțin două familii cu probleme. „Acest program a fost extins, datorită parteneriatului cu «Carrefour» România, de la care, zilnic, primim alimente. Anul trecut, de pildă, suma totală a produselor donate nouă a fost de 219.000 de lei. La rândul nostru, le-am împărțit unor familii nevoiașe, persoane singure, neputincioase, cu mulți copii sau familiilor care au pe cineva în detenție. În acest sens, colaborăm foarte bine cu Fundația SVASTA, care asigură burse școlare pentru copii din familiile în care unul dintre părinți se află în închisoare”, ne mai spune preotul Aldea.

În Slatina, multe persoane trăiesc în lipsuri crunte. Există familii care locuiesc în ceea ce în oraș se numește „ghetou”. O clădire dezafectată, fără geamuri, fără curent, fără apă potabilă sau alte utilități. Pentru copiii unor asemenea familii, Episcopia a inițiat proiectul „Ajută și tu un școlar”. Astfel, în fiecare biserică, se află instalat un coș în care mai întâi preotul donează manuale școlare, ghiozdane, uniforme sau rechizite, apoi, după exemplul lui, credincioșii. Așa s-au strâns bunuri pentru peste 300 de copii din eparhie care erau în pericol de a abandona școala.
Parteneriatul încheiat cu Primăria Slatina asigură prezența în centru, de două ori pe săptămână, a unui psiholog, pentru cazurile speciale, iar unele persoane mature asistate sunt implicate în activitățile gospodărești ale instituției, cum este de pildă amenajarea parcului din apropiere. În această inițiativă s-au implicat și copiii, care au cumpărat câte o floare pe care au plantat-o acolo.

Două vieți tulburătoare

În 2018, Episcopia dezvoltă un proiect nou destinat oamenilor fără adăpost, intitulat „Niciodată singur”. Astfel, sectorul social, împreună cu tineri voluntari, oferă mâncare caldă, haine groase, pături, încălțăminte, saci de dormit persoanelor care se adăpostesc prin scările blocurilor, sub poduri sau prin piețe.

Tulburătoare este povestea unui bărbat despre care, pentru smerenia și felul în care se poartă, mulți cred că este un nebun pentru Hristos. Omul acesta umblă prin oraș cu pantalonii sfâșiați, legați cu un șiret în zona genunchilor, încălțat cu niște adidași rupți, cu talpa dezlipită. Nu cerșește și nu vrea să primească ajutor de la nimeni. Mănâncă doar ce găsește prin coșurile de gunoi. Credincioșii merg pe traseul lui și-i lasă mâncare. Dar el o ocolește. Dacă găsește, spre exemplu, un cozonac întreg, îl refuză, știind că este pus intenționat în calea lui.

Impresionantă este și povestea doamnei Cornelia N., fostă contabilă, cu care am stat de vorbă, care a suferit o depresie. Acum este singură. „Am rămas și fără venituri și fără casă, fără nimic. Locuiesc într-un cămin al primăriei, care trebuie să fie demolat, în care sunt scandaluri, gălăgie, bătăi, spaimă și teroare. Doar de la Biserică primesc alimente, când am nevoie, și îmbrăcăminte. În fiecare zi merg la slujbă la catedrală. Ajutorul acesta material, spiritual și moral, pe care Dumnezeu, prin acești oameni, ni-L oferă, este bine-venit și mângâietor pentru suflet”, ne-a mărturisit aceasta.

„Omul nu este nimic altceva decât înșiruirea faptelor sale.” Adevărul pozitiv din acest aforism este probat în Episcopia Slatinei și Romanaților de faptele dragostei filantropice manifestate față de semenii ale căror acte, uneori, din nedorite și nepotrivite pricini, îi împing la limita de jos a supraviețuirii.

Dumitru Manolache

This slideshow requires JavaScript.

sursa: ZiarulLumina.ro