Slujba Învierii la catedrala episcopală

Duminică, 28 aprilie, Preasfințitul Episcop Sebastian a săvârșit slujba Învierii Domnului la catedrala episcopală.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a subliniat faptul istoric al înomeririi și morții lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră: „Unde ați mai auzit aceasta vreodată, să moară Dumnezeu pentru oameni? Da, a murit în locul nostru! Vrând să ne spună, parcă: dacă nu Mă credeți, viu fiind între voi, credeți-Mă, măcar, văzându-Mă mort! Iar aceasta a făcut-o Domnul, știind că moartea este dovada supremei iubiri: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul său să și-l pună pentru prietenii săi” (In. 15, 13).

Apoi, pentru că la Dumnezeu moartea nu este ceea ce cred cei mai mulți despre ea – câtă vreme ea este plata păcatului, iar Domnul era fără de păcat (Evr. 4, 15) − Hristos a înviat, arătând că nu moartea este sfârșitul vieții, ci, dimpotrivă, tot viața este și sfârșitul morții. Hristos a înviat, arătând oamenilor că El era mai mult decât înțeleseseră ei despre Dânsul și decât ceea ce putuseră ei să vadă la El! Că, adică, nu a fost un simplu profet sau un simplu om − ba încă și omorât pe cruce, laolaltă cu tâlharii de rând − ci era ceea ce Se dovedise a fi – DUMNEZEU!

Acest fapt ne arată nouă, frații mei, că în Persoana Domnului Hristos am avut și avem Dumnezeu; pe El, Care ne-a predat Legea și învățătura aceasta sfântă, pe care noi o numim Creștinism. Nu vreun învățător lumesc și muritor ne-a predat nouă acestea, ci Însuși Dumnezeu întrupat, ceea ce și denotă superioritatea și sfințenia credinței noastre creștine. Dacă alte credințe au fost întemeiate de profeți sau oameni mai mult sau mai puțin inspirați, credința noastră a fost întemeiată de Dumnezeu Însuși. Niciun alt întemeietor de religie responsabil nu a pretins că este Dumnezeu: nici Mahomed, nici Confucius, nici Buda și nici ceilalți promotori de sisteme ori idei religioase. Numai Hristos a pretins aceasta și, pe drept, pentru că a fost și este Dumnezeu. De aceea, să arătăm credință și recunoștință Domnului nostru! Să ne arătăm demni de un astfel de Dumnezeu, Care a venit între noi, a trăit în mijlocul nostru, a murit și a înviat pentru noi! Să-L credem pe Cuvântul Legământului Său, al Testamentului celui nou, care ne poate da viață chiar și dincolo de mormânt, așa cum și Domnul Însuși S-a arătat viu dincolo de moarte! Să-I urmăm Lui, Care ne-a arătat calea: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (In. 14, 6)! Să facem fapte bineplăcute Lui, ca astfel să ne învrednicim și noi harului Său și să viem în veci alături de El, în Împărăția Sa cea veșnică, Amin.