Cuvântul ierarhului – Formalism găunos și râvnă fără pricepere

CUVÂNTUL IERARHULUI

Formalism găunos

și râvnă fără pricepere

Duminica slăbănogului

− In 5, 1-15 −

Mântuitorul Hristos vindecă un paralizat ţintuit la pat vreme de 38 de ani, iar mai marii iudeilor, deloc impresionați de minune, fac ceea ce știau ei mai bine − o criză acută de formalism bolnav şi găunos. Un biet slăbănog redevine în sfârșit și el om, iar aceia nu ratează ocazia de a se umple din nou de ridicol – vezi, Doamne, era… sărbătoare! Nimic mai josnic împotriva evidenței binelui decât „viciul de procedură”.

E adevărat că legea prevedea „să nu faci niciun lucru în ziua (sâmbetei): nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta…” (cf. Ieş. 20, 10), însă de la aceea și până la scandalul din evanghelia de astăzi nu mi se pare decât ipocrizie, formalism bolnav, răutate şi invidie – toate deghizate în pretinsă dragoste de Lege.

Ne este întărită convingerea, o dată în plus, că Mântuitorul nu exagerase cu nimic atunci când i-a condamnat dur pe farisei că „strecoară ţânţarul şi înghit cămila”, că „închid uşile Împărăţiei”, astfel încât nici ei, dar nici ceilalţi nu mai pot intra, ori că se aseamănă „mormintelor văruite”, „paharelor curăţate doar pe exterior” şi „povăţuitorilor orbi” (Mt. 23, 13-27) care călăuzesc și pe alții cu păguboasă râvnă direct în groapă (Mt. 15, 14).

Acum însă, referindu-ne la noi, cei de astăzi, nu aţi recunoscut, citind ori ascultând această pericopă evanghelică, pe „credinciosul de serviciu” care cu nepricepută râvnă, crezându-se „învăţător”, mai mare tulburare provoacă în biserică, în dorinţa de a-i disciplina pe cei neştiutori? Mă refer la cei care, de dragul „ordinii”, provoacă ei înşişi dezordine, printr-o atitudine absolut nepedagogică de a-i învăţa pe cei necunoscători cum sau când trebuie să se închine, pe unde au voie şi pe unde nu au voie să treacă în lăcaşul de cult, când trebuie şi când nu trebuie să îngenuncheze ş.a.m.d. Există persoane care au căzut „victimă” unor astfel de „lecţii publice de creştinism”, cu finalitatea de a nu mai veni niciodată la biserică.

Alţii poate aţi recunoscut în evanghelia de astăzi pe superstiţioşii care nu vin duminică de duminică la biserică, în schimb respectă cu stricteţe toate „obiceiurile băbești”, inventate încă din epoca precreștină și până astăzi; nu postesc, aşa cum se cade, toate posturile de peste an, dar au grijă să nu spele rufe de la Bobotează și până la odovania praznicului; țin cu stricteţe doliu după părinţii lor trecuţi la cele veşnice, dar trăiesc, în continuare, necununaţi creștinește. Acestora, deopotrivă, mi se pare că Se adresează și azi Hristos zicând: „Nebuni şi orbi, ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?” (Mt. 23, 19), atrăgându-ne atenția că acestea sunt tot moduri de a „strecura țânțarul și a înghiți cămila” (Mt. 23, 24).

Dragii mei,

De prea multe ori mai asistăm şi astăzi, în ce privește pe unii creștini, la râvnă fără pricepere, la forme fără fond și la superstiţii fără credinţă, ceea ce dovedeşte că încă nu am învățat să distingem esenţialul de neesenţial, conţinutul de „ambalaj” și litera legii de spiritul ei. Iudeii făcuseră din respectarea sâmbetei o obsesie bolnavă, o maladie degenerată și stupidă care i-a aruncat în ariditate sufletească, fapt ce L-a determinat pe Domnul să-i atenționeze că „sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă!” (Mc. 2, 27) În aceeași logică se întâmplă să cădem și noi pradă formalismului, bigotismului, misticismului bolnav sau bolnăvicios, semidoctismului și superstițiilor ridicole, care ne fac cu mult mai condamnabili decât pe aceia, pentru că aruncăm în derizoriu învățătura cea sfântă a Domnului.

Când vom învăța, oare, să-L primim pe Dumnezeu, în loc să-L tot suspicionăm? Să-L credem pe „Cuvântul Lui” (Iisus Hristos), în loc să-L tot formalizăm, potrivit nepriceperii noastre? Să-L slujim autentic, adică, în loc să-L transformăm, cu prefăcută râvnă, în obiect de studiu? Să-L iubim, pur și simplu, în loc să-L tot umanizăm (după chipul nostru) și să-L cenzurăm potrivit crezului nostru?…

SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților

Foto: ZiarulLumina.ro