CUVÂNTUL IERARHULUI
Ordinul se execută, nu se discută!
Duminica a IV-a după Rusalii
(Vindecarea slugii sutașului − Mt. 8, 5-13)
Evanghelia de astăzi mi-a amintit de principiul acela de care se face uz adeseori în armată – „ordinul se execută, nu se discută!”
Un ofițer roman – deci, păgân și cotropitor al Țării Sfinte – Îi adresează Domnului Hristos o rugăminte de o generozitate uimitoare: Îi cere să-i vindece sluga bolnavă! Surprins, parcă, și Iisus de o asemenea cerere venită din partea unui străin – mai cu seamă că era și militar de rang înalt −, îi dă de înțeles că va veni și o va face. Răspunsul sutașului, însă, este unul fabulos − simplu și milităresc – ceea ce Îl determină pe Domnul să-i facă acestui roman poate cel mai frumos compliment din toată Evanghelia: „Adevărat grăiesc vouă: la nimeni în Israel nu am găsit atâta credință!”
Prin ce a excelat credința sutașului?
– Păgânul acesta credea cu toată convingerea că Domnul îi poate tămădui slujitorul și, uitând pentru câteva clipe de propria-i credința și de raporturile sale cu Țara Sfântă, Îi cere să facă minunea;
– „Se roagă” pentru slugă, dovedind astfel o generozitate absolut surprinzătoare pentru un ofițer roman;
– Are curaj să ceară minunea, dar se sperie teribil când aude că Domnul intenționează să-i fie Oaspete, pentru că se simțea nevrednic de o asemenea cinste;
– Dovedește o credință pe cât de puternică, pe atât de simplă – ca o procedură militară, pe principiul: ordinul se execută, nu se discută − „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și se va vindeca sluga mea! Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun acestuia: Du-te, și se duce; și celuilalt: Vino, și vine; și slugii mele: Fă aceasta, și face!”
Iată de ce Domnul i-a și tămăduit pe loc slujitorul, răsplătindu-i în felul acesta toate virtuțile de mai sus și, pe deasupra, lăudându-l ca pe nimeni altul!
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
