CUVÂNTUL IERARHULUI
ȘTIAŢI CĂ PĂCATELE POT PRODUCE PARALIZIE?
Duminica a VI-a după Rusalii
(Vindecarea slăbănogului din Capernaum, Matei 9, 1-8)
Dacă ați crezut, până acum, că păcatele ne afectează doar „imaginea” proprie în fața lui Dumnezeu, iată că evanghelia de astăzi plusează: „Și Iisus,văzând credința lor, i-a zis slăbănogului (paralizatului) îndrăznește, fiule! Iertate îți sunt păcatele tale! (…) Și sculându-se (acela),s-a dus la casa sa.”
Niciunul dintre martorii minunii acesteia, probabil, nu se aștepta la o asemenea „formulă” de vindecare a paralizatului: ca, adică, vindecarea lui să rezide tocmai în iertarea păcatelor! Acesta a fost și motivul pentru care toți, inclusiv dușmanii lui Hristos, au rămas uimiți și nimeni nu I-a mai putut reproșa nimic. Toți au rămas să cugete la acest fapt, la care cugetăm și noi astăzi.
Luați seama, ne atrage atenția Domnul, că păcatele nu sunt simple gânduri, cuvinte, ori fapte înscrise undeva, într-o „carte a vieții”, ci ele provoacă și suferință, și boli, și paralizie chiar, până și în trupurile noastre, nu doar paralizie a voinței, a sufletului, a creșterii și dezvoltării personalității noastre! Aceasta este adevărata tragedie a păcatului și de aceea îl înfierează Hristos atât de mult!
Păcatul are implicații asupra ființei noastre întregi – suflet și trup; el poate genera în noi boli, și iată cum:
🔹 Suferim de stomac, de ficat, ori de inimă? Nu cumva, motivul acestor afecțiuni este lăcomia sau îmbuibarea, adică abuzul de mâncare și de băutură? Așadar, păcatele lăcomiei și nepostirii?
🔹 Acuzăm dureri de cap inexplicabile și tulburări ale sistemului nervos? Nu cumva acestea se explică, între altele, prin faptul că ne lăsăm adeseori stăpâniți de mânie ori isterie până la ieșirea din minți? Nu cumva ducem o viață destrăbălată, pierzând nopțile și ruinându-ne, astfel, sănătatea? Este vorba de păcatele mâniei și desfrânării!
🔹 Suntem depresivi și reclamăm afecțiuni psihice? Nu cumva acestea se întâmplă pentru că ne lipsește credința în Dumnezeu? Pentru că ne lăsăm pradă deznădejdii, dezolării și decepțiilor de tot felul? Pentru că petrecem în lipsă de iubire, de comunicare și comuniune? Prin urmare, păcatele necredinței, deznădejdii, al lipsei de iubire, al fugii de Spovedanie și de Cuminecare cu Sfintele Taine!
Dragii mei,
Oare pandemia aceasta de Covid-19, care terorizează în prezent întreaga lume, nu este, și ea, urmarea păcatelor noastre? Și dacă da, înțelegem noi să ne curățim de acestea? Avem noi credința că, așa cum Domnul a săvârșit minunea vindecării paralizatului astăzi, poate face și minunea ocrotirii sau a vindecării noastre?!…
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
