Cuvântul ierarhului – Facem fapte bune, sau facem „spectacol”?

CUVÂNTUL IERARHULUI

Facem fapte bune, sau facem „spectacol”?

Duminica a VII-a după Rusalii

(Vindecarea a doi orbi și a unui mut − Mt. 9, 27-35)

Ne reproșează unii că „Biserica nu face nimic! Nu desfășoară activități caritabile! Nu poartă de grijă celor nevoiași etc”. Când le arătăm însă (celor care vor să vadă) câte acțiuni filantropice desfășurăm totuși, deși nu primim mai deloc fonduri speciale pentru acestea, suntem întrebați cu mirare: „Bine, dar de ce nu faceți cunoscute toate acestea?! De ce nu scrieți despre ele în media? De ce nu le prezentați la televizor?… Căci, dacă le-ar cunoaște lumea…” Ei bine, la aceste întrebări ne răspunde evanghelia de astăzi prin porunca Domnului adresată „cu asprime” celor doi orbi: „Vedeți, nimeni să nu știe!”

Dragii mei,

Nu este singura dată când Domnul cere discreție, respingând în mod expres „publicitatea”. A făcut-o și în cazul învierii fiicei lui Iair (Mc. 5, 43), și în cazul leprosului (Mc. 1, 44), și în mai multe alte împrejurări, aceasta fiind o constantă a practicii Sale. De ce oare, câtă vreme, potrivit interlocutorilor noștri, acestea L-ar fi făcut mult mai cunoscut ca Dumnezeu și, prin urmare, lumea ar fi crezut mai ușor în El? Oare, așa să fie?… Credeți că mai multele minuni și vindecări le-au lipsit iudeilor pentru a crede în El?…

Dacă lucrurile ar fi stat astfel, în mod cert Domnul, Care nu ne-a dorit decât binele, ar fi făcut cu siguranță „tone” de minuni și vindecări, pe care apoi le-ar fi „difuzat” la modul cel mai demonstrativ și publicitar cu putință. Nu, însă! Hristos a riscat să fie taxat ca necunoscător al „tehnicii de cucerire” a maselor și că „nu Și-a văzut interesul” ― cum s-ar spune într-un limbaj actual ―, pentru a ne transmite nouă singurele valori și virtuți care merită agonisite și cultivate cu adevărat.

La Dumnezeu lucrurile nu stau ca în showbiz:

– Nu se „califică” cel care își face reclamă, ci acela care fuge de ea, iubind discreția și petrecerea smerită cu Domnul: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns, și Tatăl tău Care vede în ascuns îți va răsplăti ție! (Mt. 6, 6)

– Nu primește plată cel care caută „lumina reflectoarelor”, ci acela care face binele întru ascuns: „Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei, că astfel nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri!” (Mt. 6, 1)

Oare nu ne învață Scriptura că lăudăroșenia și slava deșartă sunt păcate capitale și urâciune înaintea Domnului?Și că, dimpotrivă, smerenia și discreția sunt cele mai mari și mai nobile virtuți? – „Tu însă când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie în ascuns, și Tatăl tău Care vede în ascuns îți va răsplăti ție!” (Mt. 6, 3-4)

Domnul Hristos nu a înțeles să-Și afirme nevinovăția nici măcar în fața judecății lui Pilat, darămite să Se „afișeze demonstrativ” vreodată cu faptele Sale dumnezeiești! Aceasta pentru că la El mare este cel ce face binele, nu cel ce arată binele pe care îl face; cel ce face lucruri „spectaculoase”, nu cel care face spectacol din faptele sale.

Să nu ne lăsăm înșelați! Viața în Hristos nu are nimic comun nici cu „eroismul” lumii acesteia, nici cu publicitatea și cu reclamele năimiților de tot felul și nici cu mândria ori laudele și slava deșartă atât de prietene veacului nostru. Chiar dacă ar putea părea unora că mai multa facere de minuni și de vindecări a lui Hristos ar fi fost cea mai eficientă armă de a fi „cucerit” lumea și de a o fi convins de dumnezeirea Sa, nu este așa! Viața în Dumnezeu nu este spectacol. La El, spectaculoase sunt, dimpotrivă, smerenia și discreția; adică, lipsa oricărei publicități. Când veți vedea pe cineva pretinzând că este omul lui Dumnezeu, dar este ahtiat după publicitate și spectacol, afișându-se în chip secular cu faptele sale bune, acela să știți că nu-l urmează pe Domnul!    

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților