ASTĂZI ESTE „ZIUA DE NAȘTERE” A BISERICII NOASTRE

ASTĂZI ESTE „ZIUA DE NAȘTERE” A BISERICII NOASTRE

CUVÂNTUL IERARHULUI

DUMINICA RUSALIILOR

(Fp. Ap. 2, 1-11)

Astăzi sărbătorim „ziua de naștere” a Bisericii noastre, prilej potrivit să precizăm câteva lucruri despre ea și despre profilul ei, desprinse din pericopa apostolică a zilei:

„Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc” (vers. 1). Din aceste cuvinte înțelegem căBiserica este comunitatea clerului și credincioșilor uniți în numele Aceluiași Domn și al aceleiași credințe, potrivit Scripturii: „Un Domn, o credință și un botez” (Efes. 4, 5).

„Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet ca de suflare ce vine repede, care a umplut toată casa unde ședeau ei” (vers. 2). Aici se arată căBiserica este de origine divină.Deși comunitate pământească, ea este totodată și cerească, Întemeietorul și Conducătorul ei fiind Domnul Hristos, Care Și-a dat viața preț de răscumpărare pentru ea (I Tim. 2, 6), răscumpărând-o cu scump sângele Său (Colos. 1, 14).

„Și li s-au arătat (apostolilor) împărțite limbi ca de foc, ce au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt…” (vers. 3-4) Slujitorii Bisericii sunt aleși speciali ai Domnului, care își primesc învestitura prin pogorârea Duhului Sfânt, potrivitApostolului:„Nimeni nu-și ia singur cinstea aceasta, ci (numai) dacă este chemat de Dumnezeu (Evr. 5, 4).

„Și erau în Ierusalim… din toate neamurile care sunt sub cer… și erau uimiți… zicând… cum auzim noi, fiecare, limba în care ne-am născut?” (vers. 5-8) Biserica este taumaturgă (făcătoare de minuni). La Cincizecime, Apostolii au săvârșit prima minune – au vorbit în limbi străine −, după care Scriptura ne relatează și alte minuni săvârșite de ei în numele Domnului. De altfel, Mântuitorul i-a încredințat pe ucenici că: „Celor ce vor crede le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, șerpi vor lua în mână și chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi își vor pune mâinile și se vor face sănătoși” (Mc. 16, 17-18).

Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia… în Egipt și în părțile Libiei… cretani și arabi, îi auzim pe ei… (vorbind) despre faptele minunate ale lui Dumnezeu.” (vers. 9-11) − Biserica este universală (sobornicească).Bisericanu este doar una, sfântă și apostolească, ci este și universală (în grecește katholiki, iar în slavonă „sobornicească”). Deși iudeii așteptau un Mesia național, Hristos S-a revelat, deopotrivă, și celorlalte neamuri (Mt. 21, 43), cerându-le ucenicilor Săi în chip expres: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le… (Mt. 28, 19). În această accepțiune, noi pământenii toți suntem fii ai Aceluiași Părinte Dumnezeu, iar El este Tatăl tuturor: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28).

Dragii mei,

Urmare pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli, Scriptura mai relatează și că: „cei ce au primit  cuvântul lui (Petru) s-au botezat și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Și stăruiau în învățătura Apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fap. Ap. 2, 41-42). Astfel, ni se spune și ce face Biserica: botează, stăruie în învățătura Domnului și a ucenicilor Lui, împărtășește pe membri săi cu Trupul și Sângele lui Hristos și înalță rugăciuni pentru toată lumea. Iată cum, din numai câteva versete aflăm și definiția, și profilul, dar și lucrarea Bisericii! Întocmai ca la o aniversare, când se arată cine este sărbătoritul, care îi este profilul și care este lucrarea lui.

Mihai Eminescu i-a dat Bisericii și o definiție de suflet – cea de „maica neamului nostru românesc” –, arătând că aceasta i-a fost românului mamă de-a lungul veacurilor, după cum și Dumnezeu i-a fost Tată. Dacă adăugăm și această însușire aspectelor evidențiate mai sus, cred că avem o imagine suficient de clară și de completă asupra „sărbătoritei” noastre de azi – Biserica Ortodoxă Creștină, care ne poartă sufletele spre veșnicie.

Să-L rugăm deci pe Dumnezeu, Tatăl nostru, să ne facă pe toți fii vrednici ai Bisericii Sale, slujitori și următori ai ei, cinstitori ai învățăturii sfinte și părtași ai vieții și jertfei ei celei dumnezeiești, Amin!

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților