NU EȘTI FERICIT?!
CUVÂNTUL IERARHULUI
DUMINICA A III-A DUPĂ RUSALII
(Despre grijile vieții − Mt. 6, 22-33)
Ești sănătos și viguros și nu ești fericit? Păi, atunci, cel care stă numai pe la ușile medicilor sau zace în spital cum ar trebui să se simtă?!…
Ai un loc de muncă, ai casă și mașină și tot nu ești mulțumit? Păi, atunci, săracii și cei care nu au de niciunele ce să mai zică?!…
Ai soție, copii și prieteni și nu te simți împlinit și fericit? Păi atunci, cel singur, văduva, sau cel care și-a pierdut copiii cum să-și mai găsească liniștea și fericirea?!…
Dragii mei,
Unii semeni de-ai noștri chiar trăiesc adevărate drame, dar mulți prea ni le facem cu mâna noastră:
– fie că nu ne mai săturăm având;
– fie că nu ne mulțumim nicicum cu ceea ce suntem;
– fie că nu avem înțelepciunea să ne acceptăm starea în care ne aflăm.
De aceea, evanghelia de astăzi ne atenționează că fericirea și mulțumirea nu țin, atât de mult, de ceea ce suntem ori de cât anume avem, cât de ochii cu care privim viața, adică de viziunea noastră asupra acestora: „dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul (viața) tău va fi luminat. Iar dacă va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat”. Lăcomia de a avea mai mult decât putem avea și vanitatea de a ajunge ceea ce nu suntem în stare a fi ne sapă sârguincios mormântul nemulțumirii noastre, iar grijile exagerate ale vieții acesteia ne sunt bolovani atârnați de grumaz, meniți să ne pogoare și mai mult în adâncul nefericirii.
Auziți ce ne îndeamnă Scriptura: „Nu duceți (atâta) grijă, spunând: ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca, căci după toate acestea se străduiesc păgânii; știe, doar, Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele!… Oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?”
Cum să fim fericiți, dacă nu ne mulțumim cu ceea ce avem? Cum să ne simțim împliniți, dacă nu ne acceptăm așa cum suntem? Cum să fim mulțumiți, dacă nu înțelegem să-I mulțumim Domnului pentru ceea ce avem și suntem, încredințându-I Lui doririle noastre de mai bine și lăsându-ne în voia Sa?
Apoi, cum să fim liniștiți, dacă petrecem permanent în iureșul grijilor exagerate și inutile, în timp ce Dumnezeu a ajuns aproape inexistent în viața noastră? El, Care ne-a prevenit: „fără de Mine nu puteți face nimic!” (In 15, 5), precum și: „bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea!” (Ps. 61, 10). El Care ne-a proorocit: „bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” (Psalm 33, 10), iar astăzi ne-a încredințat pe deplin secretul vieții fericite, liniștite și împlinite: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate cele necesare se vor adăuga vouă!”
Într-un sat, trăiau mai mulți oameni necăjiți. Vremurile erau grele, sărăcia îi nemulțumea pe toți, încât își plângeau soarta și traiul; numai unul era liniștit și vesel, spre nedumerirea celorlalți.
− Cum de poți fi tu așa de liniștit? l-a întrebat într-o zi un consătean. Nu vezi că noi toți suntem necăjiți?
− La fel sunt și eu, spuse acesta, dar eu în fiecare zi caut să ies de sub povara grijilor și a necazurilor!…
− Păi, și cum faci asta? se miră interlocutorul.
− În fiecare dimineață, mai înainte de merge la lucru, privesc în trei părți: în sus, ca să-mi aduc aminte de Dumnezeu și mă rog Lui să mă aibă în pază; în jos, ca să-mi aduc aminte că în curând voi fi mormânt; și împrejur, ca să văd că alții sunt mult mai necăjiți și mai săraci decât mine!
Acesta este secretul fericirii mele!…
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
