În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit evanghelia citită în Duminica Samarinencei, menţionând că „setea lui Hristos, în cetatea Sihar, este doar pretextul unei dorinţe de a împărţi aceeaşi „fântână” cu toţi fiii şi urmaşii lui Iacob, în înţelesul de „nou Israel”, iar apa ― adică învăţătura Sa ― este „vie”, tocmai pentru noutatea şi universalitatea ei. Dumnezeu a cunoscut că vechile concepţii şi mentalităţi nu aduceau decât „moarte” şi duşmănie şi, pentru aceea, singur îşi numeşte învăţătura Sa „apă vie”.

Închinarea în „duh şi în adevăr” este modul prin care Hristos Şi-a pregătit învăţătura Sa despre universalitatea creştinismului, despre Biserică − îndepărtându-Se de sinagoga iudaică −, despre rugăciunea „din cămara ta” (Mt. 6, 6), în detrimentul celei „din uliţe” (Mt. 6, 2 şi 5) şi mai ales despre rugăciunea inimii. Vasăzică, Domnul ne cere să ne rugăm „în duh”, vrând să sublinieze „spiritualitatea” noii credinţe, iar „în adevăr”, pentru că El este „Calea, Adevărul şi Viaţa” (In. 14, 6)”.

După-amiaza, Preasfinţia Sa a oficiat la Paraclisul Episcopal „Sfânta Treime” botezul pruncului Emanuel-Marian Mihai.

Calendarul conferinţelor pastorale pentru celelalte protoierii este următorul:

Protoieria Slatina II – Marţi, 15 mai

Protoieria Caracal – Joi, 17 mai

Protoieria Corabia – Joi, 31 mai

Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită de un sobor de nouă arhierei, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfințitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, Preasfințitul Lucian, Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, Preasfințitul Daniil, Episcop-locțiitor al Episcopiei Dacia Felix, Preasfințitul Emilian Lovișteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfințitul Andrei Făgărăşanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Ardealului şi Preasfințitul Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, înconjurați de preoți și diaconi.

Slujba, la care au participat numeroși credincioși, a fost săvârșită pe un podium special amenajat în imediata apropiere a bisericii mânăstirii Prislop.

Înaltpreasfințitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, în cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, a vorbit despre personalitatea Sfântului Apostol Ioan, evanghelistul care ne descrie pe Fiul Lui Dumnezeu ca fiind Lumina și care ne vorbește despre comuniunea creștină ce stă sub semnul Păinii Vieții: “Lumina se află în toată creația, penttru că Dumnezeu atunci când creează ceva își imprimă propria lui frumusețe, lumină, căldură și identitate, astfel că fiecare dintre noi este creat în chip unic, fără ca să se repete vreodată. Dumnezeu nu se repetă în creația Lui și iată câtă frumusețe are creația lui Dumnezeu, în așa fel încât toți în Biserică suntem, pe de o parte, identități de sine stătătoare, iar pe de altă parte, suntem complementari cu ceilalți, adică suntem în legătura dragostei, a comuniunii”.

Înaltpreasfințitul Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, aflat în vizită pentru prima dată în Episcopia Devei și Hunedoarei de când aceast a devenit sufragană Mitropoliei Ardealului, a subliniat în cuvântul său importanța mănăstirii Prislop: “Mănăstirea Prislop a constituit în timpul vremurilor care s-au scurs peste dânsa un focar de spiritualitate, un centru deosebit, al evlaviei și al rezistenței credinței ortodoxe. De aceea, cu multă dragoste, am venit de multe ori, nu numai acum, la sărbătorile acestei sfinte mănăstiri”.

La final, chiriarhul locului, Preasfințitul Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei a mulțumit înalților oaspeți pentru bucuria de a sluji împreună: “Vă întâmpinăm cu cuvintele pe care Sfântul Ioan Gură de Aur le rostea odinioară la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt ”Multe bunătăți și de multe ori au venit din cer pe pământ la neamul omenesc, dar ca cele de astăzi niciodată nu s-au pogorât”. Parafrazând cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, rostim și noi că asupra mănăstirii Prislop și asupra Episcopiei Devei și Hunedoarei, Dumnezeu a revărsat și revarsă multe și nesfârșite bunătăți dar astăzi cerul s-a deschis ca niciodată coborând parcă peste noi har peste har prezența Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor voastre”.

***

Mănăstirea Prislop a fost întemeiată, potrivit tradiției, la cumpăna secolelor XIV- XV, de către Sfântul Nicodim, considerat reorganizatorul și îndrumătorul monahismului românesc medieval.

Lăcașul de cult al mănăstirii a fost rectitorit în anul 1564 de domnița Zamfira, fiica domnitorului Moise Vodă al Țării Românești, fiind supus, în timp, mai multor renovări.

De numele acestui așezământ monahal din Țara Hațegului se leagă numeroase exemple de înaltă viețuire duhovnicească, cele mai cunoscute fiind Sfântul Ioan de la Prislop, canonizat în anul 1992 și prăznuit în fiecare an la 13 septembrie, și marele duhovnic Arsenie Boca (1910-1989), personalitate marcantă a monahismului românesc al secolului XX.

sursa: EpiscopiaDevei.ro

foto: Arhiram.ro

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa ţinut un cuvânt de învăţătură, tâlcuind evanghelia duminicii slăbănogului, „o evanghelie din care noi trebuie să reţinem două lucruri:  primul lucru este că am trecut cu toţii în viaţă prin momente ca cel al paralizatului de astăzi, când nu mai avea cine să-l ajute. Tot aşa şi noi am trecut sau vom trece prin astfel de momente de cumpănă, când nu ne mai pot ajuta nici părinţii, nici copiii, nici vecinii, nici prietenii, nici doctorii, dar să ne aducem aminte atunci de slăbănogul căruia i se părea, la fel ca şi nouă, că nu mai are pe nimeni. Însă, pentru el s-a găsit Cineva: Dumnezeu, care este mai presus şi decât părinţii şi decât soţul sau soţia şi decât copiii şi decât orice alt ajutor din lumea aceasta. El nu numai că ne poate ajuta, dar minuni poate să săvârşească în viaţa noastră, dacă vom şti să ne rugăm şi să avem credinţă în El, aşa cum a avut şi paralizatul de astăzi.

În evanghelia de azi citim că după ce Iisus l-a vindecat pe paralizat, s-au găsit câte unii să arunce cu „noroi” şi să caute să zădărnicească bucuria minunii care s-a întâmplat celui vindecat. În această atitudine a cârtitorilor din evanghelie parcă recunoaştem pe apropiaţii noştri, care se uită cu răutate la noi, atunci când ne merge bine şi ni se întâmplă câte o bucurie, sau chiar şi noi înşine ne putem surprinde câteodată că suntem răutăcioşi, neputincioşi să ne bucurăm de bucuria aproapelui nostru, a vecinului nostru, a fratelui nostru, a prietenului nostru, a tuturor din jurul nostru şi parcă le dorim răul. Noi nu trebuie să fim aşa, şi acesta este al doilea lucru pe care trebuie să ni-l dorim ascultând evanghelia aceasta: să căutăm să nu fim niciodată răutăcioşi pe ceilalţi, ci să ne bucurăm de reuşitele lor, de bucuriile lor, de împlinirile lor. Dumnezeu nu vrea să fim răi, nici răutăcioşi şi nici invidioşi, iar dacă ne surprindem vreodată fiind astfel, să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte şi să ne ajute să fim buni, ca să ne bucurăm de succele şi de bucuriile apropiaţilor noştri”.

În cuvântul de învăţătură, Înaltpreasfinţitul Irineu a istorisit viaţa Sfântului Ierarh Calinic, a cărui sfinţenie s-a vădit încă de aici de pe pământ: „Copil fiind, Sfântul Calinic a avut mintea atât de matură, încât s-a gândit foarte serios să urmeze pe Mântuitorul Hristos şi să lase toate; a lăsat casa părintească, a intrat în mănăstire şi s-a supus întru totul ascultării, care este o luptă permanentă împotriva voinţei personale.

Aflându-se în mănăstire, Sfântul Calinic considera pravila şi canonul ca pe o hrană permanentă, la care adăugau şi alte nevoinţe, ca să crească şi mai mult în apropierea de Dumnezeu. Sfântul Calinic a fost un om al pravilei şi al canonului, al ceaslovului şi al psaltirii, al metaniilor şi al lacrimilor, al milosteniei, al nevoinţelor, al postului şi al privegherii. Niciodată nu lipsea de la slujbă, chiar dacă avea ascultările cele mai grele. Era primul la biserică şi pleca ultimul. Avea teamă să iasă de la slujbă ca nu cumva să se asemene lui Iuda, care a ieşit de la Cina cea de Taină.

La toate nevoinţele sale adăuga şi milostenia. Ca stareţ la Cernica şi apoi ca episcop aici, în Oltenia, nu a încetat să facă milostenie şi să ajute pe ceilalţi. Îi iubea pe toţi şi îi învăţa, încât cuvintele lui au rămas ca de aur: „dacă vrei să te iubească lumea, iubeşte-o tu mai întâi! dacă vrei să te iubească vrăjmaşul, iubeşte-l tu mai înainte!” Nu numai că a iubit pe toţi oamenii, ci a îndemnat şi pe ucenicii săi la milostenie şi la iubire.

Sunt multiple exemple din viaţa sfântului, când a vindecat pe cei suferinzi, bolnavi, îndrăciţi, iar ca să vindeci astfel de oameni nu sunt suficiente doar rugăciunile din Molitfelnic, ci este neapărată trebuinţă de un glas al inimii, pe care Domnul nostru Iisus Hristos să-L audă. Aşadar, când sfântul se ruga demonii fugeau, pentru că rugăciunea lui izvora din slava cerească şi se împărtăşea tuturor celor care îl ascultau”.

La final, Înalpreasfinţitul Irineu a dăruit Preasfinţitului Sebastian o icoană cu chipul Sfântului Calinic şi al Sfântului Irodion, duhovnicul său, spre aducerea aminte a acestui pelerinaj în Episcopia Slatinei şi Romanaţilor. De asemenea, o astfel de icoană a fost dăruită şi Mănăstirii Cernica − unde se păstrează racla cu moaştele Sfântului Calinic −, înmânată Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul.

De asemenea, Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul a oferit Preasfinţitului Sebastian o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Calinic, „ca semn al preţuirii şi al dragostei pentru credincioşii din Oltenia, şi spre amintirea acestui pelerinaj sfânt”.

La rândul său, Preasfinţitul Sebastian a mulţumit Înaltpreasfinţitului Irineu şi Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul pentru darurile primite, dar şi pentru tot efortul depus de a face posibilă aducerea moaştele Sfântului Ierarh Calinic în Oltenia, rugându-l pe Preasfinţitul Varsanufie să transmită mesajul său de mulţumire Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, dar şi Părintelui Stareţ de la Cernica, pentru acest dar sfânt şi binecuvântat de a-l avea pe Sfântul Calinic pentru câteva zile în Eparhia noastră.

La orele 17⁰⁰, în aceeaşi zi, racla cu sfintele moaşte a fost dusă la Piteşti.

Preasfinţitul Părinte Sebastian a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul, delegatul Preafericirii Sale, pentru că au făcut oltenilor acest dar binecuvântat. De asemenea, a mulţumit şi Înaltpresfinţitului Irineu pentru toată osteneala pe care şi-a luat-o şi pentru faptul că în itinerariul pelerinajului cu sfintele moaşte a fost inclusă şi Episcopia Slatinei şi Romanaţilor. În cuvântul Său, Preasfinţitul Sebastian a mai amintit că „sfinţii, ale căror moaşte rămân neputrezite, nestricate − asemenea Sfântului Calinic − arată că moartea arvuneşte o viaţa în deplină comuniune cu Dumnezeu. Dar, această viaţă nu este pentru oricine, ci pentru aceia care s-au luptat şi s-au îndumnezeit, astfel încât pământul nu a mai putut să le strice trupul.

Deşi, moartea ne sperie pe mulţi, ea nu este decât o trecere către veşnicie. De aceea, în căutarea vieţii de dincolo, sfinţii nu au fugit de ea. Martirii, mucenicii, mergeau la moarte cântând, bucurându-se şi cu nădejde, pentru că aveau experienţa îndumnezeirii. Sfântul Ierarh Calinic ne îndeamnă pe toţi să credem în viaţa de dincolo; să credem că pe toţi cei credincioşi Dumnezeu ne va învia în ziua de apoi. Sfinţii nu mor niciodată şi de acolo, din viaţa cea veşnică, Sfântul Ierarh Calinic a venit astăzi la noi ca să ne binecuvinteze”.

După aşezarea raclei cu sfintele moaşte şi săvârşirea slujbei de Te-Deum, a fost făcută slujba Privegherii, în prezenţa tuturor ierarhilor care au făcut parte din delegaţie − ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei; PS Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; PS Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor; PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi PS Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

La miezul nopţii, îndată după Priveghere, în biserica veche a mănăstirii s-a săvârşit Sfânta Liturghie.

În drum spre Turnu Severin, delegaţia care a adus sfintele moaşte a poposit la Mănăstirea Tismana. Acolo, racla cu moaştele Sfântului Calinic a fost aşezată spre închinare lângă racla Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana.

După slujba de Te Deum, soborul părinţilor arhierei, condus de Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, a oficiat slujba Vecerniei celei Mari, unită cu Litia. La final, PS Nicodim a mulţumit celor prezenţi pentru participarea numeroasă la slujbă şi le-a vorbit despre legătura Sfântului Calinic cu pământul Episcopiei Râmnicului – Noului Severin, eparhie pe care a păstorit-o în urmă cu 162 de ani.

După Slujba Privegherii a fost săvârșită şi Taina Sfântului Maslu, iar după miezul nopţii, în paraclisul Catedralei Episcopale s-a oficiat Sfânta Liturghie.

În cea de a doua zi a prăznuirii, câteva mii de credincioşi au umplut parcul din faţa catedralei episcopale pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Din soborul arhiereilor prezenţi au făcut parte: Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu, Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, Preasfințitul  Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, şi Preasfințitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul slujbei, IPS Părinte Irineu a evidenţiat importanţa deosebită a prezenţei Sfântului Ierarh Calinic pe meleagurile păstorite odinioară, credincioşii din Episcopia Severinului fiind de asemenea în grija sa pastorală.

La final, PS Părinte Nicodim le-a mulţumit celor arhiereilor prezenţi pentru împreună slujire şi i-a binecuvântat pe credincioşii prezenţi.

Pentru a veni în întâmpinarea clerului şi credincioşilor care au dorit să cinstească cum se cuvine pe Sf. Ierarh Calinic, Centrul Eparhial al Episcopiei Severinului şi Strehaiei a editat un CD audio cu Viaţa Sf. Ierarh Calinic de la Cernica şi a realizat, în atelierul de icoane al Eparhiei, mai multe icoane cu chipul sfântului.

După ora 16.00 racla cu Sfintele Moaște a plecat spre Episcopia Slatinei și Romanaților, la Mănăstirea Clocociov, unde sâmbătă, 5 mai, pelerinajul de o săptămână din Mitropolia Olteniei se va încheia.

sursa: Arhiram.ro

La ceas de aleasă sărbătoare, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor format din 9 ierarhi, membri a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,  în frunte cu IPS Andrei, Mitropolitul Clujului şi IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. Din soborul de ierarhi a făcut parte și Preasfințitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor.

La finalul Sfintei Liturghii, cei doi părinţi mitropoliti au rostit cuvinte de învăţătură despre semnificaţia momentului, subliniind viaţa, faptele şi modelul reprezentat pentru noi de cei doi sfinţi ocrotitori.

Aflate în procesiune prin eparhiile sufragane Mitropoliei Olteniei, în perioada 29 aprilie – 5 mai, moaştele Sfântului Calinic au ajuns joi seara în Episcopia Severinului şi Strehaiei, fiind aşezate în Paraclisul Catedralei episcopale din Drobeta Turnu Severin spre cinstire şi închinare, urmând ca vineri seara să facă ultimul popas duhovnicesc în Oltenia, la Mânăstirea Clocociov din Episcopia Slatinei şi Romanaţilor.

sursa: Arhiram.ro

A doua zi, pe 2 mai, începând cu orele 10,00, în prezenţa Moaştelor Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către un ales sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, sub protia Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei.

Înaintea Sfintei Liturghii a fost săvârşită Taina Sfântului Maslu de obşte pentru credincioşii prezenţi la sărbătoare.

Din soborul de ierarhi au făcut parte: Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

La sărbătoare a participat şi Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.

Răspunsurile la strană au fost date de către Corul Psaltic al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dimitrie” din Craiova, condusă de Prof. Victor Şapcă.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, a ţinut un cuvânt de învăţătură, apoi, pentru a marca momentul sărbătoresc, Înaltpreasfinţia Sa a oferit în dar sfintei mănăstiri o icoană cu Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Irodion de la Lainici, duhovnicul Sfântului Ierarh. De asemenea, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, a dăruit sfintei mănăstiri din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o icoană cu chipul Sfântului Ierarh Calinic şi o broderie cu chipul Sfântului care a stat ca acoperământ pe racla cu Moaştele Sfântului Calinic.

La rândul Părintele stareţ, arhimandritul Neonil, a ţinut să mulţumească în numele întregii obşti pentru bucuria duhovnicească a prezenţei moaştelor Sfântului Ierarh în Mănăstirea Frăsinei.

De la Mănăstirea Frăsinei, racla cu Sfintele Moaşte a plecat în jurul orelor 14,00, către Mănăstirea Lainici. În drum spre Lainici, delegaţia s-a oprit pentru o jumătate de ceas la Mănăstirea vâlceană Bistriţa. Acolo, sfintele moaşte au fost aşezate în biserică, alături de moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, pentru a fi cinstite de vieţuitoarele mănăstirii.

sursa: Arhiram.ro

A doua zi, pe 1 mai, începând cu orele 09,30, pe o scenă special amenajată în faţa Catedralei, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către un ales sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, condus de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. Înainte de începerea Sfintei Liturghii au fost săvârşite Acatistul Sfântului Calinic şi slujba Aghezmei mici.

Din soborul de ierarhi au făcut parte: Înaltpreasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Preasfinţitul Părinte Andrei Făgărăşanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului şi Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Răspunsurile la strană au fost date de către Corala Catedralei Arhiepiscopale „Sfântul Antim Ivireanul”, condusă de Prof. Marian Cristinel Stroe.

La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, a ţinut un cuvânt prin care a elogiat personalitatea marelui ierarh râmnicean, apoi, pentru a marca momentul sărbătoresc Înaltpreasfinţia Sa a oferit în dar o icoană cu Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Irodion de la Lainici, duhovnicul Sfântului Ierarh.

După Sfânta Liturghie a fost săvârşită Taina Sfântului Maslu de obşte pentru credincioşii prezenţi la sărbătoare.

În după-amiaza aceleiaşi zile, începând cu orele 16.15, în Cartierul Ostroveni, în cadrul unei frumoase ceremonii religioase la care au participat ierarhi, preoţi şi diaconi, alături de numeroşi credincioşi râmniceni, a fost pusă piatra de temelie pentru biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”, prima biserică din Arhiepiscopia Râmnicului închinată Sfântului Ierarh.

După slujbă, delegaţia cu Moaştele Sfântului Calinic a plecat spre Mănăstirea Frăsinei, ctitoria marelui ierarh.

sursa: Arhiram.ro