Consiliul Eparhial este organism executiv al Episcopiei, având în competenţă diverse probleme bisericeşti din cuprinsul Eparhiei. El este compus din nouă membri (trei clerici şi şase mireni).

În cadrul şedinţei, membrii Consiliului au luat act de calendarul desfăşurării alegerilor membrilor clerici şi mireni în Adunarea Eparhială, aprobând în acest sens cele zece circumscripţii electorale cu centrele corespunzătoare, precum şi preşedinţii acestora. Data alegerii membrilor va fi 15 aprilie, centrele de votare fiind următoarele:

Protoieria Slatina I (3 colegii electorale)

1. Profa, biserica parohială – preşedinte Pr. Constantin Nicolae
2. Negreni, Parohia Negreni 2 – preşedinte Pr. Gheorghe Odă
3. Slatina, biserica “Sfânta Treime” – preşedinte Pr. Protoiereu Marian Mazilu

Protoieria Slatina II (3 colegii electorale)

1. Valea lui Alb, biserica parohială – preşedinte Pr. Pompiliu Bălcescu
2. Balş, Parohia “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” – preşedinte Pr. Constantin Armăşelu
3. Slatina, Catedrala “Sf. Gheorghe – Ionaşcu” – preşedinte Pr. Protoiereu Nicolae Nicolăescu

Protoieria Caracal (2 colegii electorale)

1. Drăgăneşti, Parohia Drăgăneştii de Jos – preşedinte Pr. Gheorghe Lală
2. Caracal, Parohia “Sf. Nicolae” – preşedinte Pr. Protoiereu Marin Răducan

Protoieria Corabia (2 colegii electorale)

1. Cilieni, biserica parohială  – preşedinte Pr. Petre Dicu
2. Corabia, Parohia “Sfânta Treime” – preşedinte Pr. Protoiereu Radu Voinea

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a dat curs citirii Scrisorii pastorale la Duminica Ortodoxiei a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, îndemnând pe cei prezenţi să contribuie după putere la constituirea Fondului Central Misionar, constituit pentru nevoile speciale ale Bisericii. Colecta va fi extinsă şi în duminica următoare, pentru cei care nu au putut contribui în această duminică.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a îndemnat pe cei prezenţi să reunească postul cu spovedania şi împărtăşania cu Sfintele Taine, pentru că aşa se încununează nevoinţa postului: “Trebuie să avem curajul să mergem la duhovnic, pentru că nimeni nu poate să se “vindece” de unul singur. Nici preotul nu se poate auto-spovedi şi auto-ierta. Şi el are duhovnicul său şi merge şi se spovedeşte la acela, cu toate că este doctor de suflete. Oare medicii, când se îmbolnăvesc, stau acasă şi se tratează singuri? Nu apelează şi ei la alţi medici, şi aceia fac cercetarea de rigoare şi le pun diagnosticul? Nimeni nu se poate vindeca de unul singur!”

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a arătat că postul care nu este însoţit de iubirea aproapelui nu este bineplăcut lui Dumnezeu: “Pe lângă postul trupesc, trebuie să avem şi iubire şi iertare faţă de aproapele. Care este cea mai mare virtute a unui creştin? Postul, rugăciunea, curăţenia trupească sau sufletească, fecioria până la căsătorie, fidelitatea conjugală după căsătorie? Ei bine, cea mai mare virtute a noastră, a creştinilor, este dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Pe aceasta trebuie să o avem cu noi tot timpul, mai ales atunci când postim”.

Pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei în format PDF

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

către tot clerul şi poporul (1) preaiubit şi bine-credincios din cuprinsul Patriarhiei Române, Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Domnul nostru (2), iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

Slavă, cinste şi mulţumire (3) se cuvine să aducem Preasfintei Treimi pentru toate binefacerile Sale, cele arătate şi cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă (4), şi pentru toată bucuria cu care ne bucurăm de voi (5) , iubiţii noştri fii duhovniceşti, pentru statornicia şi credinţa voastră (6) ortodoxă, de care ţinându-vă cu tărie, vă veţi mântui (7).

Ştiţi cu toţii că înaintea Sfintelor Paşti ne pregătim mai intens, prin rugăciune şi post. Câte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (8) au postit Moise şi Ilie, în Legea Veche, înainte de a se întâlni cu Dumnezeu în munte. A postit şi Domnul nostru Iisus Hristos atunci când pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat (9), învăţându-ne că răul din lume şi uneltirile diavolului nu pot fi biruite decât numai prin rugăciune şi prin post (10). Cât de ruşinat ar fi diavolul şi cât de bună ar fi lumea, dacă oamenii ar lua aminte la aceste cuvinte! De aceea, şi noi, cu toţii, să ne rugăm şi să postim cu râvnă în această perioadă a Postului Mare! Numai aşa ne vom bucura de întâlnirea cu Domnul în noaptea sfântă a Învierii şi numai aşa vom contribui la îndreptarea lumii, începând cu noi înşine.

Şi pentru că mai ales acum, în Post, ne adunăm în număr mare la biserică, s-a luat obiceiul ca în fiecare duminică să prăznuim ceva deosebit. Astăzi cinstim sfintele icoane şi pe cei ce au suferit pentru ele în secolele al VIII-lea – al IX-lea, atunci când o prigoană de nedescris s-a dezlănţuit împotriva lor. Duminica viitoare vom lăuda pe isihaşti; ei au apărat în secolele al XI-lea – al XIV-lea învăţătura ortodoxă despre rugăciune, singura care ne linişteşte (în greacă isihia înseamnă liniştire), unindu-ne cu Dumnezeu. La mijlocul Postului ne vom închina Sfintei Cruci; ea ne aminteşte de Jertfa Domnului şi ne învaţă că nu prin iubire de sine, ci prin jertfire de sine biruim păcatul şi moartea. Numai acolo unde este Crucea este şi Învierea! Fără de Cruce nu este mântuire! La urmă, vom învăţa din două pilde diferite cum să ne sfinţim viaţa: să fim drepţi şi fără de prihană, ca Sf. Ioan Scărarul, sau să ne pocăim sincer şi fierbinte, dacă am păcătuit, ca Sf. Maria Egipteanca, a cărei viaţă o vom auzi la denia Canonului Mare.

Drept-măritori creştini,

Aşadar, astăzi, cinstim sfintele icoane. Ce înseamnă icoană? În Sfânta Scriptură citim că, la facerea omului, Dumnezeu S-a sfătuit şi a zis: Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră… Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său (11), adică după icoana Sa, pentru că icoană înseamnă chip, imagine, iar icoana (chipul) lui Dumnezeu după care l-a făcut pe om este modul Lui de a fi: Unul în fiinţă, dar Treime de Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în comuniune deplină de iubire şi de viaţă. Această icoană – a Sfintei Treimi – nu poate fi înţeleasă cu mintea, nici descrisă sau reprezentată; omul însuşi era menit să o arate prin viaţa lui, ca într-o oglindă, în măsura unirii şi a asemănării sale treptate cu Dumnezeu.

Ce s-a ales însă de icoana Treimii în om, în urma păcatului, ştim cu toţii, din nefericire: în loc de unitate, permanentă dezbinare; în locul mulţimii de persoane în comuniune, indivizi egoişti, luptând fiecare pentru interesul său. Izgonirea omului din rai, pe care am plâns-o duminica trecută, nu era atât pedeapsa lui Dumnezeu, cât propria alegere a omului de a se îndepărta de Icoana sa, de a nu mai oglindi Treimea, înjosindu-se până la traiul necuvântătoarelor, cum zice Psalmistul: Omul, în cinste fiind, nu a priceput, alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor(12). Aşa înţelegem de ce Dumnezeu a interzis, în Legea Veche, orice imagine şi icoană (chip), căci mintea strâmbă a omului şi viaţa lui păcătoasă nu-L puteau oglindi şi imagina drept pe Dumnezeu.

Dar Dumnezeu, în iubirea Lui, a căutat în tot felul restaurarea omului; şi a trimis pe Însuşi Fiul Său Cel Unul-Născut (13), Domnul nostru Iisus Hristos, Care este icoanas-au bucurat (15): magii, păstorii, drepţii şi proorocii (16), Ioan Botezătorul şi Maica Domnului. Iar Apostolii, întâlnindu-L – cum am citit astăzi în Evanghelie (17) -, nu s-au mai putut abţine să strige de bucurie: Vino şi vezi! Vino şi vezi chipul blând şi smerit (18) al Domnului, Icoana desăvârşită a omului! Cum să nu ne bucurăm şi noi, văzând chipul Său curat, spre care tânjim cu toţii? Lui I-am cântat astăzi: Preacuratului Tău chip – adică: Preacuratei Tale icoane – ne închinăm, Bunule… (19). Tatălui, cum spune Apostolul Pavel (14). El a restaurat în Sine pe om, unit deplin cu Dumnezeu. La vederea Lui, toţi oamenii buni

„Cine nu are icoane se îndepărtează de sfinţenia vieţii“

Însă, precum ştim, nu toţi s-au bucurat de Iisus. Unii au căutat să-L ucidă de mic, alţii L-au răstignit fiindcă îi încurca sau L-au prigonit. În veacurile al VIII-lea – al IX-lea au fost unii care voiau cu sălbăticie să-I distrugă icoana, ei prigonind şi omorând mulţi credincioşi, mai ales călugări. Dar s-au stins ca fumul (20) odată cu Sinodul al VII-lea Ecumenic (787) şi cu marea adunare de la Constantinopol din 11 martie 843, prima duminică din Post, când s-a proclamat definitiv învăţătura despre icoană şi ortodoxie ( a credinţei), în general. De atunci, prăznuim şi noi această Duminică a Ortodoxiei, purtând sfintele icoane în procesiune, iar în anumite locuri citindu-se şi actul solemn de la 843 (Sinodiconul Ortodoxiei), care laudă pe Sfinţii mărturisitori şi anatemizează ereticii.

Cei ce – „creştini“ numindu-se – mai luptă astăzi împotriva icoanelor, fie dispreţuindu-le, fie ignorându-le, dovedesc că nu cred în Întruparea Fiului lui Dumnezeu, ci trăiesc după omul cel vechi (21), ca şi când Hristos nu a venit şi nu L-au văzut, deci nu-I urmează Lui. Ei dispreţuiesc şi pe Sfinţi şi pe Maica Domnului, care L-au cinstit pe Hristos şi L-au primit în ei, sfinţindu-se în Duhul Sfânt (22), Cel ce de-a pururi rămâne în ei (23), reprezentat prin aureola Sfinţilor, fără de care nicio icoană nu se pictează. Cine nu are icoane se îndepărtează de toţi aceştia şi de sfinţenia vieţii! Noi însă să cinstim cu evlavie sfintele icoane, închinându-ne nu lemnului şi materiei, ci lui Hristos Însuşi şi Sfinţilor care-L poartă în ei pe veci. Astfel ne umplem şi noi de Duhul Sfânt şi ne sfinţim în comuniune cu ei.

Dar mai este o icoană în primejdie: icoana lui Iisus, pe care o avem în noi, fiecare, de la Botez… Împotriva acestei icoane se dă azi o luptă mai vrăjmaşă ca odinioară împotriva sfintelor icoane (24). Să nu o stricăm, aşadar, ca iconoclaştii cei din vechime, ci să o îngrijim cu lua- re-aminte, asemănându-ne sfinţilor, cu ajutorul Sfântului Duh, Care sălăşluieşte în noi (25). Căci cinstirea icoanelor trebuie să concorde cu viaţa noastră în Hristos. Icoanele însele, prin „perspectiva inversă“ în care sunt zugrăvite, ne cer socoteală. Priviţi cu atenţie chipurile Mântuitorului, Maicii Domnului şi Sfinţilor din icoane şi obiectele din ele: Evanghelia, clădirile cetăţii Ierusalimului… Liniile lor, în loc să ducă spre orizont, ca în tablourile obişnuite, vin către cel ce le priveşte, ca şi cum te-ar întreba: icoana Mea din tine, cum o cinsteşti? Vino şi vezi icoana Mea şi o oglindeşte în tine!

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Acum două duminici, am auzit că şi Judecata de Apoi a lui Dumnezeu va fi tot ca o icoană, Care, uitându-ne la ea – adică la Hristos -, va face să se oglindească în noi, fără ocoliş, măsura în care L-am cinstit în noi şi în semenii noştri. Căci pe cât Îl iubim pe Hristos din noi, pe atât Îl vedem şi în semenii noştri cei zidiţi după chipul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă porunca să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, pe care Zaheu vameşul a înţele- s-o atât de bine, împărţindu-şi pe jumătate averea cu săracii şi auzind cuvântul: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia (27). Şi, vai, câţi săraci nu ne înconjoară astăzi? Şi câte chipuri stricate de păcat şi de patimi, de prăpădul actual al drogurilor şi al prostituţiei, al necredinţei şi al indiferentismului, chipuri care aşteaptă o mână de ajutor ca să se întoarcă acasă, la Tatăl nostru, precum Fiul risipitor!

De aceea, am luat şi noi obiceiul ca, în această duminică, în care cinstim sfintele icoane, să organizăm o colectă la nivelul întregii Patriarhii, în sprijinul icoanei din sufletul semenilor noştri celor mai lipsiţi, ea fiind deschisă şi duminica viitoare, pentru cei ce nu aţi ştiut şi nu sunteţi pregătiţi astăzi. Fondul Central Misionar, care se adună astfel, ajută an de an eparhiile Bisericii noastre şi aşezămintele ei de binefacere să împlinească cele mai arzătoare trebuinţe de adăpost, de hrană şi îmbrăcăminte (28), de îngrijire a celor bătrâni sau a copiilor abandonaţi, a celor bolnavi sau suferinzi (persoane cu handicap), de cercetare a celor închişi sau robiţi de patimi, de sprijinire a parohiilor sărace sau a eparhiilor din străinătate, care se străduiesc din răsputeri să răspundă nevoilor fraţilor noştri răspândiţi în lume.

Darul acesta arată, deopotrivă, comuniunea dintre noi – prisosul unora împlineşte lipsa celorlalţi, ca să fie potrivire (29) – şi credinţa noastră autentică în Hristos, Care ne porunceşte: Să vă iubiţi unii pe alţii; întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei(30). El Însuşi ne-a iubit cel dintâi (31) şi S-a dat pe Sine pentru noi şi ne împarte la fiecare Liturghie ce are mai scump şi bun: preacuratul Trup şi Sânge, de care noi toţi avem nevoie, ca nişte săraci cu duhul (32) ce suntem, precum zice: dacă nu veţi mânca Trupul Meu şi nu veţi bea Sângele Meu, nu veţi avea viaţă în voi (33). Să ne asemănăm, dar, lui Hristos! Să împărţim şi noi celor săraci şi nevoiaşi, prin colecta aceasta a Bisericii. Şi oriunde vedem un semen de-al nostru în nevoie, să-l ajutăm după posibilităţi, ca pe chipul-icoana lui Dumnezeu.

Iar de chipul lui Hristos din noi înşine să avem tot atâta grijă, mai ales în acest Post, curăţindu-l prin Spovedanie şi hrănindu-l cu Sfânta Împărtăşanie. Astfel făcând, ne vom umple şi noi de bucuria tainică a Apostolilor şi vom mărturisi împreună cu ei: Vino şi vezi icoana lui Hristos, dorirea ta! Vino şi vezi chipul Său din tine, darul cel mai preţios! Vino şi vezi pe Hristos din semeni, datoria ta! Iar la Înviere, vom completa: Vino şi vezi cerurile deschizându-se şi pe om iarăşi în Rai! Vino şi vezi pe Maica Domnului şi pe toţi Sfinţii care ne cheamă cu dulcele glas: Veniţi de luaţi lumină! Lumina lui Hristos să ne lumineze tuturor (34) viaţa!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (35)

Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

† DANIEL,

Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan

Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

† Laurenţiu

Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

† Bartolomeu

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

† Irineu

Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei

† Nicolae

Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului

† Petru

Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

† Iosif

Arhiepiscopul ortodox român al Europei Occidentale şi Mitropolitul ortodox român al Europei Occidentale şi Meridionale

† Serafim

Arhiepiscopul ortodox român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, Mitropolitul ortodox român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

† Nifon

Mitropolit onorific, Arhiepiscop al Târgoviştei şi Exarh patriarhal

† Teodosie

Arhiepiscopul Tomisului

† Pimen

Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor

† Andrei

Arhiepiscopul Albei Iulia

† Gherasim

Arhiepiscopul Râmnicului

† Eftimie

Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

† Epifanie

Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

† Calinic

Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului

† Casian

Arhiepiscopul Dunării de Jos

† Timotei

Arhiepiscopul Aradului

† Nicolae

Arhiepiscopul ortodox român al celor două Americi

† Justinian

Arhiepiscop onorific, Episcopul ortodox român al Maramureşului şi Sătmarului

† Ioan

Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei şi Harghitei

† Corneliu

Episcopul Huşilor

† Lucian

Episcopul Caransebeşului

† Sofronie

Episcopul ortodox român al Oradiei

† Nicodim

Episcopul Severinului şi Strehaiei

† Vincenţiu

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

† Galaction

Episcopul Alexandriei şi Teleormanului

† Ambrozie

Episcopul Giurgiului

† Sebastian

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

† Visarion

Episcopul Tulcii

† Petroniu

Episcopul Sălajului

† Gurie

Episcopul Devei şi Hunedoarei

† Daniil

Episcop-locţiitor (administrator) al Ungariei

† Siluan

Episcopul ortodox român al Episcopiei Daciei Felix

† Siluan

Episcopul ortodox român al Italiei

† Timotei

Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei

† Macarie

Episcopul ortodox român al Europei de Nord

† Mihail

Episcopul ortodox român al Australiei şi Noii Zeelande

† Ciprian Câmpineanul

Episcop-vicar patriarhal

† Varlaam Ploieşteanul

Episcop-vicar patriarhal

† Varsanufie Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor

† Calinic Botoşăneanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor

† Andrei Făgărăşeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Irineu Bistriţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Vasile Someşeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

† Paisie Lugojeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei

† Emilian Lovişteanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului

† Ioachim Băcăuanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

† Marc Nemţeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Sofian Braşoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului

† Ioan Casian de Vicina

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi

† Iustin Sigheteanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului.

Note:

1 – Din Ectenia mare de la Liturghie

2 – 1 Tim 1,2; 2 Tim 1,2; 2 In 3

3 – Apoc 4,9; 7,12

4 – Din Rugăciunea euharistică a Sf. Ioan Gură de Aur

5 – 1 Tes 3,9

6 – 2 Tes 1,4

7 – 1 Tim 4,15-16; 2 Tes 2,15; Ef 6,10-17

8 – Ieş 34,28; 3 Reg 19,8

9 – Din Crezul ortodox (Simbolul credinţei)

10 – Mc 9,29

11 – Fc 1,26-27

12 – Ps 48,13,21

13 – Gal 4,4; In 3,16

14 – 2 Cor 4,4; Col 1,15, reluat în Rugăciunea euharistică a Sf. Vasile cel Mare

15 – Mt 2,10; Lc 2,10

16 – In 8,56; Mt 13,17

17 – In 1,43-51; pentru 1,46 vezi Apoc. 6

18 – Mt 11,29

19 – Din Troparul Duminicii Ortodoxiei

20 – Ps 67,3

21 – Ef 4,22; Col 3,9

22 – Rom 15,16

23 – In 14,17

24 – Părintele Arsenie Boca, mare îndrumător de suflete din secolul XX, ed. Teognost, Cluj-Napoca 2002, p. 57

25 – 2 Tim 1,14

26 – Mt 19,19; Lv 19,18

27 – Lc 19,1-10

28 – 1 Tim 6,8

29 – 2 Cor 8,13-14

30 – In 13,34-35; 2 In 5,3

31 – I In 4,19

32 – Mt 5,3

33 – In 6,53

34 – Din Liturghia Darurilor înainte-sfinţite

35 – 2 Cor 13,13

_____________________

sursa: ZiarulLumina – Basilica

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit despre importanţa pocăinţei în această perioadă a Postului Mare, având drept exemplu pe Adam care, fiind izgonit din Rai, a plâns cu amar toată viaţa sa după fericirea pierdută: “Foarte mulţi dintre dumneavoastră aţi rămas, poate, surprinşi în seara aceasta, găsind biserica îndoliată, şi pe noi, slujitorii ei, îmbrăcaţi în negru, ca şi când s-ar fi întâmplat o mare “dramă”. Ei bine, drama chiar s-a întâmplat, pentru că nu întâmplător, în perioada Postului Mare biserica este înveşmântată în negru, iar slujitorii ei poartă veşminte de culoare cernită!… Drama este că omul a fost izgonit din Rai. Pentru păcatul neascultării, Adam a fost alungat din paradis şi, după cum nu a ascultat el, şi a mâncat din pomul oprit, aşa şi noi, adeseori, nu ascultăm şi mâncăm din ceea ce ne este oprit. Ne înfruptăm cu gândul, cu cuvântul, sau cu fapta din ceea ce nu ne este îngăduit. Şi, după cum Adam a fost alungat din Rai ca să se pocăiască, aşa şi noi, de-a lungul secolelor, înţelegem să facem această pocăinţă cu post, cu rugăciune şi meditaţie sfântă”.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit despre importanţa şi folosul postului, comparând această perioadă cu pelerinajul israeliţilor, timp de 40 de ani prin pustia Egiptului, către ţara Canaanului: “Peregrinarea evreilor prin pustiu până în Ţara sfântă a Canaanului a prefigurat Postul Mare. Şi, după cum niciunul dintre evreii care nu s-au născut în perioada aceasta nu a intrat în Ţara Făgăduinţei, aşa nici noi nu vom putea ajunge să ne bucurăm de Învierea Domnului, dacă nu vom “renaşte”, petrecând “călătoria” aceasta cu post. Dumnezeu i-a pedepsit pe evrei pentru că, de-a lungul celor 40 de ani de pelerinaj, adeseori au cârtit şi au regretat “Egiptul” părăsit – păgânătatea, adică. Asemenea suntem şi noi poporului evreu, care a călătorit din “Egiptul cărnurilor”, de vreme ce ne-am luat acest curaj să păşim către Ţara Canaanului, cu abstinenţă şi jertfă. Pentru noi, “Ţara Sfântă” este Învierea lui Hristos, Paştele care ne aşteaptă la hotarul acestei perioade cu binecuvântarea sa, pentru ca Domnul să învieze şi în sufletele noastre pregătite şi primenite prin post”.

foto: OrthPhoto

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit pericopa evanghelică citită în cadrul Sfintei Liturghii, arătând cum aceasta descrie adevăratul post – cel deplin – şi nu doar pe cel trupesc; postul care presupune şi iubire şi iertarea aproapelui.

“Postirea fără iertare şi fără milostivire nu rămâne decât simplă dietă, cură de slăbire, economie la mâncare, detoxifiere a organismului sau pur şi simplu formalism, aşa cum am văzut, cu câteva duminici în urmă, la fariseul care “postea de două ori pe săptămână”, dar s-a întors acasă dispreţuit şi condamnat, spre deosebire de vameş, care probabil nu postise niciodată. Evanghelia de astăzi, rânduită de Sfinţii Părinţi la hotarul Postului Mare, nu vorbeşte despre trei lucruri diferite (iertare, post şi milostenie), ci despre unul singur: despre postul cel adevărat; acela care presupune şi iertare, dar şi milostenie sau iubire faţă de aproapele”.

]]> http://www.episcopiaslatinei.ro/2010/02/18/dar-din-dar-se-face-rai/feed/ 0 http://www.episcopiaslatinei.ro/2010/02/18/liturghie-arhiereasca-la-parohia-dranovatu/ http://www.episcopiaslatinei.ro/2010/02/18/liturghie-arhiereasca-la-parohia-dranovatu/#comments Thu, 18 Feb 2010 09:55:29 +0000 admin http://www.episcopiaslatinei.ro/?p=3471 Duminică 7 februarie, PS Părinte Sebastian a slujit Sfânta Liturghie la biserica parohiei Dranovăţu, Protoieria Slatina II.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit pericopa evanghelică ce relatează înfricoşătoarea Judecată de Apoi, arătând că virtutea virtuţilor – iubirea este criteriul după care Mântuitorul ne va judeca.

“Toate virtuţile noastre: credinţa, nădejdea, rugăciunea, postul s.a., trebuie să conducă la iubire. Dacă toate virtuţile noastre nu vor duce la iubirea aproapelui, nu ne folosesc la nimic. Fără a le desconsidera, Dreptul Judecător le socoteşte doar intrumente pentru a ajunge la virtutea virtuţilor. Dumnezeu este concluziv, în evanghelia de astăzi, şi întreabă numai despre faptele iubirii. Merge direct la concluzie şi nu ne mai întreabă de toate fazele intermediare care duc la desăvârşire. Are în vedere doar virtutea virtuţilor, care este culmea desăvârşirii. Ai ajuns după atâta credinţă, nădejde, rugăciune şi post la iubirea aproapelui? Dacă da, atunci vei merge de-a dreapta Sa. Dacă nu, te-ai pierdut pe drum, deoarece “credinţa fără fapte moartă este” (Iac. 2, 26), nădejdea se va sfârşi odată pronunţată sentinţa de Judecată, rugăciunea ta a fost probabil mecanică, iar postul neroditor. Vedeţi, aşadar, cât valorează aceste virtuţi, dacă nu vor fi convertite în iubire?…”

La finalul slujbei, Preasfinţitul Părinte Sebastian a acordat Distincţia de Vrednicie D-lor manageri Ion Cazan şi Florinel Adi Barbu, ctitori şi sprijinitori ai sfintei biserici.