Joi, 22 decembrie, la Troiţa din faţa Casei de Cultură a Tineretului, PS Episcop Sebastian a oficiat slujba de Parastas pentru eroii Revoluţiei din 1989. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a ţinut un cuvânt, cinstind astfel memoria celor care s-au jertfit pentru ţară şi neam: „Astăzi ne-am rugat şi i-am comemorat pe eroii care au murit în decembrie 1989. Și, se pune tot mai mult întrebarea: de ce au murit oamenii aceia? Întrebare la care, din nefericire, am văzut că se răspunde acum în mod tot mai diferit: unii spun că au murit pentru ei, alţii spun că au murit în zadar, eu însă vă spun şi trebuie cu toţii să credem că au murit pentru noi, ca noi să fim liberi şi să ducem o viaţă mai bună. Suntem liberi? Ducem o viaţă mai bună? Iată întrebări la care, de asemenea, ar trebui să ne răspundem.
Unii spun că trăim mai rău, și pentru aceasta aprind lumânări pe mormântul lui Ceauşescu şi îl regretă. Dragii mei, cei care au murit în decembrie ‘89 nu ar fi vrut ca noi astăzi să aprindem lumânări pe mormântul celui care i-a scos − întru disperare − în stradă. Nu cred că merită neamul acesta o astfel de resemnare condamnabilă și laşă. Cine privește cu regret către trecut ratează prezentul şi viitorul. Ne uităm degeaba către trecut, căci acela nu ne mai poate ajuta cu nimic. Morţii din decembrie așteaptă de la noi același curaj şi aceeași responsabilitate pe care le-au dovedit ei.
Ce ar trebui să facem? Să ne luăm soarta mai cu responsabilitate și spirit de jertfă în propriile mâini şi să facem ceea ce trebuie în ţara aceasta, nu să arătăm resemnare și nepăsare, ca cei care nici nu se sinchisesc de comemorarea aceasta de astăzi. Suntem aici o mână de oameni; unii veniţi din obligație instituţională, alţii din întâmplare, prea puţini, însă, dintr-o datorie sfântă faţă de cei care au murit pentru noi. Celor mai mulți nu le mai pasă!… Au ajuns la un sentiment de silă, din cauza vremurilor grele pe care le trăim. Nepăsarea și sila, însă, nu vor zidi niciodată democraţia în țara noastră. Haideţi să ne asumăm această putere pe care o avem ca „demos” şi să nu-i mai facem de râs pe cei înscrişi cu litere de sânge pe crucile și troiţele revoluției. Să fim demni de libertatea şi de toate valorile specifice democraţiei. Este adevărat, democraţia cască prăpăstii greu de trecut, dar deschide și uşi, adică oportunităţi, de netăgăduit. De multe ori democraţia se dovedește a fi mai grea decât dictatura, dar asta nu ne dă voie să privim cu regret către regimul Ceauşescu. Să folosim corect pârghiile democraţiei, și vom putea face cu adevărat cinste eroilor care s-au jertfit pentru noi”.
