Duminică 12 august, Preasfinţitul Episcop Sebastian a slujit Sfânta Liturghie în biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din com. Deveselu.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit evanghelia zilei, subliniind raportul strâns dintre credinţă şi asceză: „Ascultând cuvântul acesta aspru al Mântuitorului „O neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi?”, ne întrebăm, fireşte, cui anume S-a adresat? Era de faţă tatăl copilului, am spus, nu destul de credincios, căci, din chiar cuvintele lui şi-a vădit îndoiala: „de poţi face ceva, ajută-mă”. Erau ucenicii, neputincioşi şi ei, deşi li se încredinţase în chip expres puterea de a călca peste şerpi şi peste scorpii şi de a scoate toată puterea diavolească din oameni (Lc. 10, 19). Ei experimentaseră deja această putere în lume şi constataseră că, prin darul lui Dumnezeu, pot alunga duhurile necurate. Astăzi însă, şi ei au sporit amărăciunea Învăţătorului lor, dovedindu-se neputincioşi în faţa acestui duh necurat care, este adevărat, necesita o pregătire specială: de rugăciune şi post. Erau de faţă şi fariseii şi cărturarii, cei care nici cât bietul om nu credeau în El. Ei bine, văzând Domnul Hristos această necredinţă sau puţină credinţă generalizată, a rostit cuvintele aspre de mai sus.
Mântuitorul a fost neplăcut impresionat, aşadar, şi de omul acesta „puţin credincios” ― chiar dacă, în cele din urmă, i-a ascultat rugăciunea şi i-a vindecat copilul ―, şi de ucenici, şi de cei ce erau de faţă şi, în general, de cei din vremea Sa, care s-au îndoit de El, aşa cum, probabil, este dezamăgit şi de puţina noastră credinţă de astăzi. Auziţi câtă credinţă le-ar fi trebuit ucenicilor să săvârşească minunea aceasta: „un grăunte de muştar”.
