Duminică, 13 ianuarie, Preasfinţitul Episcop Sebastian a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica „Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavriil” din Parohia Colibaşi, com. Strejeşti, hirotonind preot pe diac. Mihail-Emilian Dumitru, pe seama Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Slatina.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit Evanghelia zilei, subliniind importanţa pocăinţei ca început al mântuirii noastre şi dobândire a vieţii veşnice: „Mântuitorul Hristos şi-a început misiunea Sa dumnezeiască cu aceleaşi cuvinte cu care şi Sfântul Ioan Botezătorul şi-a început predica sa: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor!». La care Împărăţie a cerurilor se refereau, pentru că, iată, au trecut 2000 de ani de atunci?! Se refereau la Împărăţia cerurilor care trebuie să înceapă încă de pe pământ. Hristos Domnul, prin Întrupare, a adus cerul pe pământ. Deci, El nu a venit pentru Împărăţia aceasta lumească, ci pentru cea cerească. De aceea toate lucrurile care nouă ni se par extrem de necesare, indispensabile, Dumnezeu le tratează cu indiferenţă. De ce? Petru că Dumnezeu priveşte către cer.
Pentru noi oamenii, darul cel mai de preţ pare să fie viaţa, însă în logica şi în viziunea lui Dumnezeu darul cel mai de preţ este să îţi dai viaţa pentru El şi pentru aproapele. Cea mai mare virtute, potrivit logicii noastre lumeşti, pare dreptatea − să ne facem dreptate −, însă în logica lui Dumnezeu şi în Împărăţia cerurilor cea mai mare virtute este să rabzi creştineşte nedreptatea. Iată cum se bat cap în cap logica noastră pământească cu logica dumnezeiască?! Ce cuvânt mai scandalos doriţi să auziţi decât Fericirile pe care le cântăm la fiecare Sfântă Liturghie. Pe cine fericeşte Dumnezeu? Exact pe cei despre care nu dorim să auzim vreodată: Fericiţi cei săraci, câtă vreme noi alergăm înnebuniţi după bogăţii; Fericiţi cei ce plâng, câtă vreme noi ne dorim tot timpul bucurie; Fericiţi cei nedreptăţiţi, ce prigoniţi pentru dreptate, cei ce flămânzesc şi însetoşează etc. Exact ceea ce nu dorim noi înşine a fi”.
