Luni, 23 martie, Preasfinţitul Părinte Sebastian a săvârşit slujba Deniei Canonului Mare la Catedrala Episcopală.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit despre mângâierea duhovnicească pe care o dă Canonul cel Mare celor aflaţi în strâmtorări şi în nevoi: „Asemenea este viaţa noastră cu agonia din acest Canon Mare al Sfântului Andrei Criteanul, agonie pe care o resimţim şi noi în viaţa aceasta, care deseori ne face să suferim. Suferim nedreptăţi, lovituri, neînţelegeri din partea celor de lângă noi adeseori, de la cei de la care ne-am aştepta să primim un cuvânt bun sau un zâmbet. Aţi văzut cât de crudă este viaţa uneori, fiindcă auzim de persoane care, nemaiputând să lupte cu viaţa, ajung să îşi pună capăt zilelor. Oameni tineri, uneori, care „depun armele”, fiindcă nu mai pot suporta greul frământărilor şi al luptei cu viaţa. Rugăciunea din seara aceasta se doreşte o mângâiere pentru cei care uneori simt că nu mai pot, că viaţa este prea dură cu ei, fie din cauza unor boli, din cauza sărăciei, sau din cauza răutăţilor care ne vin de peste tot. Aşadar, Canonul Sfântului Andrei Criteanul ne dă puteri sporite şi speranţa unei învieri binemeritate”.
