Miercuri 14 septembrie, la prăznuirea Înălţării Sfintei Cruci, Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, a săvârşit slujba Sfintei Liturghii la Mânăstirea Căluiu.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a vorbit despre minunata aflare a cinstitei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare şi despre conotaţiile pe care Crucea le are în Creştinism, făcând referire la îndemnul Mântuitorului din Evanghelie, care spune: “dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Mt. 16, 24). “La care cruce se referă oare? La crucea de pe biserică? Aceea din mâna preotului? Cea de la gâtul nostru? Cea cu care ne însemnăm, sau cea de la răspântii? Despre care Cruce spune Mântuitorul să ne-o luăm şi să alergăm în urma Lui, dacă vrem să-i urmăm Lui? La care Cruce se referă?… Se referă la o Cruce pe care nu o vedem cu ochii aceştia materiali, dar o simţim pe pielea şi în sufletele noastre. Este Crucea Vieţii noastre, cu necazurile, suferinţele, împlinirile sau neîmplinirile ei. […] Ne este necesară Crucea pe care Dumnezeu ne-a dat-o fiecăruia dintre noi. Şi cine nu-şi asumă viaţa ca pe o Cruce, nu va putea avea părtăşie cu Cel care Şi-a purtat Crucea pentru mântuirea noastră”.
