Duminică 5 august, Preasfințitul Episcop Sebastian a săvârșit Sfânta Liturghie în Parohia Ursoaia, com. Icoana.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a tâlcuit Evanghelia a X-a după Rusalii, a Vindecării lunaticului: „În pericopa evanghelică de astăzi Domnul Hristos este parcă mai aspru ca niciodată cu cel care a venit și i-a cerut vindecarea fiului său, pentru că știa că nu are destulă credință; știa că se îndoiește și nu poate crede ca oarecând sutașul, care i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci numai zi cu cuvântul și se va vindeca sluga mea” (Mt. 8, 8), și ca atâția alții care au venit la El încredințați pe deplin că poate să-i ajute. Hristos este aspru și cu ucenicii Săi, pentru că slăbise puterea lor, în ciuda faptului că primiseră dar de la Dumnezeu ca, mergând, să scoată demoni în numele Lui (Lc. 9, 1). În sfârșit, a mai fost aspru Hristos în cuvântul de astăzi și cu fariseii și cărturarii care veșnic căutau să-L prindă în cuvânt, urmându-L cu gând și ochi viclean nu ca să-I vadă minunile și să creadă în El, ci ca să afle vreun gest sau vreun cuvânt nepotrivit, să-L poată apoi aresta și să-L condamne la moarte, așa cum s-a și întâmplat în cele din urmă.
Hristos, așadar, rostește acest cuvânt aspru pentru neamul necredincios din vremea Sa, pentru cei care, la modul general, nu credeau îndeajuns în El, dar, îl rostește, dragii mei, și pentru noi, cei de astăzi, pentru că, dintre noi câți se ridică la vrednicia credinței pe care a cerut-o Hristos omului aceluia și ucenicilor Săi? Câți înțelegem să dovedim atâta credință încât să putem muta, nu munții materiali, ci „pietroaiele” care atârnă de sufletul nostru, diferitele păcate care ne trag și ne afundă în „marea vieții acesteia”?… Câți dintre noi dovedim destulă putere ca să ne recuperăm atunci când cădem și să trăim în adevăratul duh al lui Dumnezeu, arătând că I-am înțeles învățătura, ba încă o și punem în practică în viața noastră?! Dacă Mântuitorul Hristos ar fi să caracterizeze și neamul nostru creștin de astăzi, oare nu ar face-o în același mod? Oare nu ar rosti aceleași cuvinte și cu aceeași amărăciune: „O neam necredincios și îndărătnic până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi?”
