În ziua de 17 martie, la prăznuirea Duminicii Ortodoxiei, Preasfințitul Părinte Sebastian a săvârșit Sfânta Liturghie în Parohia Bălănești, com. Mărunței.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a subliniat câteva aspecte, evidențiate și în scrisoarea pastorală Sfântului Sinod: „Prima Duminică a Postului Sfintelor Paști este prin excelență o amintire a biruinței Ortodoxiei asupra ereziilor și ereticilor. Reuniți în Sinoade Ecumenice, Sfinții Părinți au statornicit dogma dumnezeirii Fiului și a Sfântului Duh, precum și învățătura despre adevărata cinstire cuvenită sfintelor icoane.
Instituită de către Sinodul de la Constantinopol din 11 martie 843, sărbătoarea aceasta a fost închinată biruinței Ortodoxiei asupra celor care s-au împotrivit cinstirii icoanelor, Sfintei Cruci și sfintelor moaște.
Astfel, hotărârea ca prima Duminică din Postul Sfintelor Paști să fie numită Duminica Ortodoxiei a fost luată în anul 843, la Sinodul de la Constantinopol, dar ea a fost pregătită de Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea din anul 787, când Sfinții Părinți au proclamat cinstirea sfintelor icoane, ca manifestare a credinței ortodoxe.
La început, această sărbătoare a Duminicii Ortodoxiei s-a suprapus peste vechea comemorare a profeților Vechiului Testament ‒ Moise, Aaron și Samuel ‒, atestată cu un secol înainte, în timpul patriarhului Gherman al Constantinopolului († 740).
Postul Mare era odinioară plin de comemorări biblice: în a doua săptămână era comemorat Dreptul Noe, în a patra jertfa lui Isaac și în a cincea Patriarhul Isaac însuși. Sărbătorirea prorocilor coincidea cu prima Săptămână a Postului Mare și cu atmosfera vechi-testamentară a lecturilor citite în cadrul cultului liturgic. Însă, această sărbătoare închinată prorocilor nu a fost suprimată, ea rămânând legată de praznicul Duminicii Ortodoxiei, justificarea aflându-se în faptul că profeții au văzut în duh și au anticipat Întruparea lui Hristos pe care o mărturisesc sfintele icoane. Astfel, în acest, la slujba Vecerniei din Duminica Ortodoxiei se cântă: Strălucit-a harul adevărului: cele ce s-au însemnat de demult umbros, acum s-au săvârșit arătat. Căci iată Biserica se îmbracă cu chipul cel după trup al lui Hristos, ca și cu o podoabă mai presus de lume, chipul cortului mărturiei cel mai dinainte însemnându-l și credința cea dreaptă cinstind”.
