CUVÂNTUL IERARHULUI
SFÂNTA TREIME
Trei într-Unul și Unul în Trei
Dacă în fiecare zi a anului sărbătorim câte unul sau mai mulți sfinți, ori diferite evenimente sacre din istoria mântuirii noastre, a doua zi după Rusalii „prăznuim” chiar pe Dumnezeu Cel în Treime închinat − Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Îmi aduc aminte că, în copilărie, am întrebat-o la un moment dat pe mama: „Mamă, cum de odată îmi spui că Dumnezeu este începutul și Părintele a toate, Care a făcut cerul, pământul și toate cele ce sunt în ele, iar alteori că a fost mic, născut din Fecioara Maria, a fost răstignit și a înviat din morți? Ce, avem doi Dumnezei?… Nu știu dacă mama s-a simțit depășită de întrebare, sau a considerat mai degrabă că este bine ca la aceasta să-mi răspundă o persoană mult mai avizată. Cert este că m-a trimis la părintele, care, parcă pentru a mă ului și mai mult − la vârsta aceea − mi-a vorbit nu numai de Dumnezeu-Tatăl și de Dumnezeu-Fiul, ci și de Sfântul Duh!
Aveam să înțeleg astfel că Dumnezeu, deși Unul singur în Ființă, este totuși întreit în Persoane. Că Această Ființă dumnezeiască este totodată creatoare, mântuitoare și sfințitoare, prin Cele Trei Ipostasuri, căci Tatăl este Creatorul, Fiul întrupat este Mântuitorul, iar Duhul Sfânt este Sfințitorul. A nu se înțelege că fiecare lucrare a lui Dumnezeu nu este comună tuturor Celor Trei Persoane, căci atunci Ele ar fi despărțite. Nu! Toate lucrările dumnezeiești sunt comune tuturor Celor Trei Persoane, chiar dacă îndeobște spunem numai despre Tatăl că este nenăscut și izvorul celorlalte Două Persoane, despre Fiul că este născut din Tatăl, iar despre Duhul că purcede din Tatăl și Se trimite în lume prin Fiul.
Taina Sfintei Treimi ne pare, în felul acesta, una de nepătruns cu mintea și de neînțeles cu rațiunea noastră, obișnuită să gândească material. Ființa lui Dumnezeu, pur spirituală, nu poate fi înțeleasă de noi decât numai cu mintea luminată și spiritualizată de credință! Cum, adică, Trei într-Una, sau Una în Trei? Mintea noastră nu poate pricepe!… Poate doar să creadă, pornind de la revelația sfântă de la stejarul din Mamvri și de la teofania de pe malul Iordanului. Astfel, Cei Trei Tineri pe Care I-a găzduit Avraam la stejar erau chiar Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi (Fc. cap. 18), iar glasul Tatălui la botezul Fiului, în prezența Sfântului Duh în chip de porumbel arată deopotrivă comuniunea dumnezeiască treimică (Mc. 1, 10-12).
Pentru mai multă înțelegere, asemănatu-S-a Ființa Dumnezeiască:
– soarelui care, deși unul, este alcătuit din disc solar, raze și căldură;
– copacului, format din rădăcină, tulpină și coroană;
– și chiar omului, alcătuit din cap, trunchi și membre.
Dar, pentru ca să nu se înțeleagă că Cele Trei Ipostasuri Divine sunt simple bucăți (părți) ale Aceleiași Ființe, iar nu Persoane Dumnezeiești, de aceea ne rugăm Fiecăruia dintre Ele cu rugăciuni speciale:
– lui Dumnezeu Părintele, cu rugăciunea „Tatăl nostru” (Mt. 6, 9);
– Domnului Hristos, cu rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii!”;
– și Preasfântului Duh cu rugăciunea „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești…”
Iar, ca să fie clară învățătura că sunt Trei într-Unul și Unul în Trei, ne rugăm spunând:
– „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”;
– „Sfinte Dumnezeule (Tatălui), Sfinte tare (Fiului), Sfinte fără de moarte (Duhului Sfânt), miluiește-ne pe noi!”
– „Prea Sfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă Ție!”
– „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!”
– sau, și mai scurt: „Doamne miluiește!”
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
Sursa foto: Biserica Sfanta Treime – Cluj
