CUVÂNTUL IERARHULUI
De ce nu ești fericit?!
Duminica a III-a după Rusalii
(Despre grijile vieții − Mt. 6, 22-33)
Ești sănătos și viguros și nu ești fericit? Păi, atunci, cel care stă numai pe la ușile medicilor sau zace în spital cum ar trebui să se simtă?!…
Ai un loc de muncă, ai casă și mașină și tot nu ești mulțumit? Păi, atunci, săracii și cei care nu au de niciunele ce să mai zică?!…
Ai soție, copii și prieteni și nu te simți împlinit și fericit? Păi atunci, cel singur, văduva, sau cel care și-a pierdut copiii cum să-și mai găsească liniștea și fericirea?!…
Dragii mei,
Unii semeni de-ai noștri chiar trăiesc adevărate drame, dar mulți prea ni le facem cu mâna noastră:
– fie că nu ne mai săturăm având;
– fie că nu ne mulțumim nicicum cu ceea ce suntem;
– fie că nu avem înțelepciunea să ne acceptăm starea în care am ajuns.
Pentru aceasta, evanghelia de astăzi ne atenționează că fericirea și mulțumirea în viață țin, de fapt, de ochii cu care privim viața, adică de viziunea noastră asupra vieții: „dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul (viața) tău va fi luminat. Iar dacă va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat”. Lăcomia de a avea mai mult decât avem și vanitatea de a fi ceea ce nu suntem ne sapă sârguincios mormântul nemulțumirii, iar grijile exagerate ale vieții acesteia ne sunt bolovani atârnați de grumaz, meniți să ne pogoare și mai mult în adâncul nefericirii.
Auziți ce ne îndeamnă Scriptura: „Nu duceți (atâta) grijă, spunând: ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca, căci după toate acestea se străduiesc păgânii; știe, doar, Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele!… Oare nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea?”
Cum să fim fericiți, dacă nu ne mulțumim cu ceea ce avem? Cum să ne simțim împliniți, dacă refuzăm să fim ceea ce suntem? Cum să fim mulțumiți, dacă nu înțelegem să-I mulțumim Domnului pentru ceea ce avem și suntem, încredințându-I Lui doririle noastre de mai bine și lăsându-ne în voia Sa?
Apoi, cum să fim liniștiți, dacă petrecem permanent în iureșul grijilor exagerate și inutile, în timp ce Dumnezeu a ajuns aproape inexistent în viața noastră? El Care ne-a prevenit: „fără de Mine nu puteți face nimic” (In 15, 5) și ne-a atenționat: „bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima de ea!” (Psalm 61, 10) El Care ne-a proorocit: „bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” (Psalm 33, 10), iar astăzi ne-a încredințat pe deplin secretul vieții fericite, liniștite și împlinite: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă!”
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
Cămașa fericitului
Odată, un împărat zăcea la pat, nefericit și nemulțumit de starea sa (și era împărat!…). O depresie puternică pusese stăpânire peste sufletul lui și nimic nu-l mai putea bucura. În zadar fură chemați la palat cei mai pricepuți doctori și vraci, căci niciunul nu-l putuse vindeca. Văzând că nimeni nu-l poate tămădui, împăratul apelă și la un înțelept bătrân, despre care auzise numai cuvinte de laudă, și acela îi spuse – nu lipsit de tâlc − că nu-și va mai putea găsi pacea și fericirea, până nu va îmbrăca și el „cămașa fericitului”!
Slujitori numeroși plecară de îndată în toată țara, ca să găsească o astfel de cămașă miraculoasă. Umblară prin sate și orașe, întrebară sute de oameni dacă sunt fericiți, dar… zadarnic! Nu se află niciun cetățean care să se declare pe deplin mulțumit cu viața lui. Unii erau bogați, dar se plângeau de câte o boală; alții erau sănătoși, dar nemulțumiți de starea lor materială. Au întrebat și pe cei care se bucurau deopotrivă și de averi și de sănătate, dar aceia reclamau că nu au pace în casă!… În sfârșit, toți se arătau nemulțumiți de câte ceva și, pentru aceasta, se declarau nefericiți.
Într-o zi, trecând unul din sfetnicii împărătești pe lângă un câmp, văzu un bărbat săpând pământul și cântând, bucuros nevoie mare! Încântat că, în sfârșit, dădu peste ceea ce căuta de atâta vreme, sfetnicul se apropie de lucrător și-i zise:
− Te aud cântând, omule! Ești fericit?
− De bună seamă că sunt fericit… de ce n-aș fi?
− Cum așa? se miră slujitorul împărătesc, neputând să-și creadă urechilor.
− Păi, sănătos sunt, poftă de lucru am, cu nevasta mă înțeleg de minune, copiii îmi sunt bine, ce-mi mai lipsește? Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate! răspunse omul.
− Atunci, dacă ești fericit, dă-mi cămașa ta, să o duc împăratului nostru ca s-o îmbrace și să se vindece de boală!
− Care cămașă?! se miră acela. Dar ce, eu am cămașă? Eu sunt om sărac!…
PS: Fericirea nu stă numaidecât în bani, în măriri înalte, ori în bunuri materiale, ci în inimile celor care au învățat să mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce au – oricât ar avea –, pentru ceea ce sunt – oricine ar fi – și pentru starea în care se află – oricum ar ajunge…
