Ce am făcut cu „via” Domnului?

Ce am făcut cu „via” Domnului?

CUVÂNTUL IERARHULUI

Duminica a XIII-a după Rusalii

(Pilda lucrătorilor răi – Mt. 21, 33-44)

Se înțelege că „via” încredințată lucrătorilor din evanghelia de astăzi este pământul acesta, pe care Dumnezeu ni l-a dat-o nouă, oamenilor, în stăpânire: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!” (Fac. 1, 28) De înțeles, de asemenea, și că Domnul, deși ne respectă pe deplin libertatea, nu pierde nicio clipă din vedere viața și lucrarea noastră „în vie”, atenționându-ne că, totuși, El este Stăpânul:

– Ne-a rânduit Lege, cerându-ne un anumit mod de viețuire;

– Ne-a trimis prooroci și învățători spre bună călăuzire;

– Și-a jertfit până și pe Fiul Său, pentru a noastră mântuire. 

Ce am făcut noi, pământenii, din lumea Lui?

– Am otrăvit pământul cu chimicale de tot felul, din prea multă lăcomie;

– Am infectat aerul cu poluare, din nepăsare sau pentru câștig ușor;

– Am infestat apele cu gunoaie, din nesimțire și iresponsabilitate;

– Ne ucidem între noi, pentru pământ și resurse (prin războaie);

 – Ne omorâm copiii (prin avort, eugenie) și bătrânii (prin eutanasie) de teama suprapopulării planetei sau din comoditate;

– Iar, mai nou, „igienizăm” lumea prin experimente medicale criminale!

Cât va mai răbda, oare, Dumnezeu această barbarie și nesocotire grosolană a voii Sale? Cât va mai tolera uzurparea aceasta de calitate? Cât va mai aștepta întoarcerea la sentimente mai bune a acelor care:

– Fie Îl ignoră, nedorind câtuși de puțin a-L recunoaște;

– Fie Îl sfidează, subestimându-L;

– Fie, chiar, Îl disprețuiesc pe față, urându-L?

Te uiți la lumea aceasta și, parcă, ar fi a nimănui!… Parcă n-ar avea niciun Stăpân! Fiecare face ce-l taie capul și o batjocorește cum vrea, ca și cum Stăpânul ei ar fi murit pe undeva, departe, și nu Se va mai întoarce niciodată să ceară socoteală. Dar, ce stăpân renunță la „via” sa atât de ușor? Care proprietar își lasă avuția pe mâini iresponsabile până în sfârșit?…

Dragii mei,

Că Domnul nu va lăsa lucrurile așa la infinit, ne-o spune tot evanghelia de astăzi: „Când va veni Stăpânul viei… pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor”. Există, așadar, o vreme pentru toate! „Dumnezeu va judeca pe cel drept ca și pe cel nelegiuit, căci este vreme pentru orice punere la cale și pentru orice faptă” (Ecles. 3, 17). Cei ce-L urăsc pe Domnul vor pieri, iar cei ce mizează pe prea multa Sa răbdare vor avea de-a face cu dreptatea Lui.

Să nu creadă cineva că Domnul Și-a luat mâna de pe lumea Sa! Nu! Suntem încă în perioada de grație a bunătății și îngăduinței Sale. Va veni, însă, și „vremea secerișului”, când Stăpânul „va zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea!” (Mt. 13, 30)

De aceea, să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să fim lucrătorii cei buni, pentru ca venind El și cerându-ne socoteală să nu fim rușinați pentru reaua petrecere în „via” Sa sau pentru nelucrarea faptelor celor bune, Amin!

† SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților