DE CE S-A SUPĂRAT DUMNEZEU PE NOI ATÂT DE RĂU?
CUVÂNTUL IERARHULUI
DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII
(Vindecarea lunaticului − Mt. 17, 14-23)
În evanghelia de astăzi Domnul S-a supărat, parcă, mai tare ca oricând pe noi: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi?”
De ce a rostit El, oare, aceste cuvinte atât de grele?
– pentru neputința ucenicilor de a-l exorciza pe copilul cu duh demonic și
– pentru credința șovăielnică a tatălui aceluia, care, deși îndurerat de suferința fiului său, credea și nu prea că Iisus Hristos îl poate tămădui – „Dacă poți face ceva, ajută-ne!” (Mc. 9, 22), a zis el.
Atotputernic fiind, Domnul alungă demonii din copil, spre uimirea ucenicilor care, întrebându-L în mod expres, află și motivele supărării Sale:
– Prea puțină credință – „căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință!”
– Pe de altă parte, „acest neam de demoni nu iese, decât numai cu rugăciune și cu post”.
Dragii mei,
Dacă Domnul nu a ezitat să le facă astfel de reproșuri sfinților Săi ucenici, ne mai mirăm de ce S-a supărat pe noi în vremuri ca acestea și ne lasă pe mâna unor „demonizați”, gata să dea oricând foc lumii, urmare cursei lor nebune de înarmare, de ideologizare idioată, iar mai nou de joacă de-a dumnezeii prin experimente de laborator, ca cel de Covid-19? Scriptura spune că sfârșitul lumii va fi prin foc. Dar, dacă cineva crede că Dumnezeu este Cel care va da foc lumii, se înșeală. O va face „acest neam de demoni”– prin războaiele pe care le-a declarat vieții în general, Legii dumnezeiești și rânduielilor sfinte: războaie armate, războaie reci, războaie economice, războaie ecologice, războaie ideologice, războaie biologice… Oare ce vor mai inventa demonizații lumii acesteia, disperați că suntem prea mulți și că nu mai murim… odată!? Se vor sătura vreodată de resursele pământului, de finanțe și de putere?…
Mi se pare că, în loc de a se exorciza, de a alunga, adică, duhurile rele – ca în evanghelia de azi – lumea noastră se demonizează tot mai mult. Fie ignorându-L, fie continuând să-L persecute, ba chiar răstignindu-L iară și iară pe Dumnezeu, demonizarea se răspândește mai ceva ca virusul acesta care ne terorizează în prezent. Lăcomia, egoismul, cinismul și nebunia puterii transformă pe cei aflați la cârma lumii în adevărați demoni, capabili de tot ce e mai rău. De aceea, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, ascultând evanghelia de astăzi, este cum vom exorciza lumea de acest soi de demoni care par de neoprit? Iar răspunsul ni-l dă tot ea: prin credință în Dumnezeu Cel Atotputernic, prin rugăciune și post. Credință, fie ea și „cât un grăunte de muștar”, rugăciune sporită și post deplin – cu trupul, dar și cu mintea, cu sufletul și cu inima!
Se spune că au mers niște frați la Ava Serapion și l-au întrebat:
− Ava, ce înseamnă cuvântul din Evanghelie care zice: „De veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo și se va muta?” (Mt. 17, 20). Nu înțelegem!
Iar acela le-a răspuns:
− Nu înțelegeți?… Ei bine, cuvintele: De veți avea credință cât un grăunte de muștar și veți zice muntelui acestuia: mută-te de aici…
Și în clipa aceea s-a oprit sfântul, pentru că un zgomot asurzitor s-a pornit dinspre munte!… Deci a strigat ava:
− Stai, munte, că nu am poruncit să te muți, ci doar voiam să tălmăcesc fraților mei ce înseamnă să aibă credință!…
Ce se întâmplase?! Muntele din preajmă, auzind cuvintele părintelui, rostite cu toată credința și puterea sa sfântă, a prins a se prăvăli de la locul său, ca să se arunce în mare… L-a oprit, însă, sihastrul, pentru că era doar un cuvânt de învățătură pentru frații care veniseră să-l întrebe și care au înțeles, în modul cel mai convingător posibil, ce însemnau cuvintele acelea…
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
