Episcopia Slatinei și Romanaților

Cine nu-şi poartă crucea îşi va pierde sufletul! 

  • 16/09/2023

CINE NU-ȘI POARTĂ CRUCEA ÎȘI VA PIERDE SUFLETUL! 

DUMINICA DUPĂ ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI

(Luarea Crucii și urmarea lui Hristos – Mc. 8, 34-38; 9, 1)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Evanghelia de astăzi ne sugerează imaginea unei mulțimi de oameni care străbat calea vieții acesteia purtându-și fiecare crucea în spate, după modelul Domnului; o mulțime de „hristoși” călători prin viață, următori ai exemplului Învățătorului lor. Cine vrea!… − Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!

Păi, și cine nu vrea?… − Cine va voi să-și scape sufletul (de cruce) îl va pierde…” – ne spune evanghelia în continuare. Adică, cine nu-și va accepta și nu-și va purta crucea își va pierde sufletul.

Imaginea aceasta, a unor pelerini care își poartă crucea vieții, pe de o parte, și a altora – indiferenți ori neîncrezători în importanța ei – pe de alta, constituie și provocarea evangheliei de azi: Vrem să-I urmăm Domnului Hristos? Dacă da, trebuie să ne acceptăm cu bărbăție creștină „crucea”, nu să cârtim sub povara ei! E adevărat, drumul vieții este uneori anevoios, ceea ce ne poate crea impresia unei cruci prea grele, prea mari sau de-a dreptul nepotrivite, ca în pilda următoare: 

Un om se tot plângea de „crucea” vieții sale. O găsea prea grea pentru puterile lui și, pentru aceasta, se considera nedreptățit de Dumnezeu. Văzând lamentarea acestuia, într-o noapte Domnul i S-a arătat în vis și l-a dus într-o încăpere mare, în care se găseau expuse diferite cruci.

−Alege-ți, așadar, tu singur crucea care crezi că ți se potrivește, de vreme ce te tot plângi că Eu ți-am dat una prea grea! îi spuse Domnul.

Bucuros, omul își lepădă imediat crucea sa și începu să caute alta, mai potrivită. Văzu o cruce subțire, dar era prea lungă. Văzu alta mai scurtă, dar când a vrut să o ridice pe umeri i se păru prea grea. Apoi găsi una care-i plăcu și încercă să vadă cum i-ar veni, dar când și-o puse pe umeri simți că era prea noduroasă și îl deranja. Astfel, nicio cruce nu i se părea potrivită. Se uită încă o dată la toate, dar niciuna nu-i venea la socoteală…

Deodată însă, zări o cruce pe care, până atunci, o ignorase! Aceasta nu părea nici prea grea, nici prea lungă, nici prea mare. Dimpotrivă, părea făcută special pentru el. Pe aceasta se hotărî să o ia și să o poarte de acum înainte. Când, însă, o privi mai de aproape, observă că era tocmai crucea pe care o… lepădase la intrare! Era chiar crucea lui!

Morala: Dumnezeu știe mai bine decât noi care ne e „măsura”. Să avem încredere în El! Să ne asumăm și să ne purtăm cu răbdare și resemnare sfântă crucea rânduită, pentru că „cine voiește să-și scape sufletul (de cruce) și-l va pierde!…”

PS: Nu vi se pare că și nenorocirile acestea, care au cuprins și amenință în ultima vreme întreg mapamondul, sunt tot o astfel de „cruce”? Grea, e adevărat, dar, dacă Domnul a îngăduit-o?… Haideți să o purtăm cu demnitate, că bun este El să ne răsplătească și credința, și răbdarea, și înțelepciunea cu care înțelegem să o facem!

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor