FACEM MILOSTENIE SAU… „SOCIOLOGIE”?

DUMINICA A XXV-A DUPĂ RUSALII

(A samarineanului milostiv – Luca 10, 25-37)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Că milostenia este o mare virtute nu mai constituie o noutate pentru nimeni. O practică până și ateii, numind-o caritate sau filantropie. Doar asupra celor care cer sau merită milostenie au existat și vor exista totdeauna discuții, unele cu un pronunțat iz sociologic, ca în istorioara următoare: 

„O bătrână săracă mergea desculță prin zăpadă, strângându-și la gât cu amândouă mâinile paltonul fără nasturi. Ajungând în stația de autobuz, a văzut-o un domn cu o geantă de piele în mână, care aștepta și el autobuzul, dar s-a tras mai într-o parte. O tânără, care a venit și ea în stație, privindu-i mirată picioarele înghețate, și-a pus căștile indiferentă în urechi și și-a văzut mai departe de… muzică!

A venit autobuzul, bătrâna a urcat cu greu și s-a așezat pe scaunul din spatele șoferului. Domnul și tânăra s-au dus în grabă spre scaunele din spate, strâmbând din nas. Un bărbat care-i stătea alături s-a întors cu fața spre geam, mișcându-și nervos degetele. „Alzheimer”, gândi el. Șoferul, văzând picioarele goale ale bătrânei, a remarcat cu iz sociologic:

–Cartierul ăsta se afundă tot mai mult în sărăcie. Mai bine m-ar schimba pe cealaltă rută a orașului!

–N-o fi având copii? se întrebă, atunci, cu prefăcută compasiune, o doamnă îmbrăcată cu o haină de blană. Ar trebui să le fie rușine că nu au grijă de ea! și a bolborosit ceva despre cum s-a chinuit ea cu mama ei, ani de zile.

O altă doamnă, aflată mai către mijlocul autobuzului, strângându-și mai bine sacoșele pe care le pusese la picioare, s-a trezit și ea întrebându-se:

–Nu plătim destule impozite, ca să poată fi rezolvate toate aceste cazuri?

–De vină sunt cei de dreapta! i-a răspuns un alt călător, simpatizant al social-democraților, dornic să o dea pe politică. Iau de la săraci și dau la cei bogați!

–Ba nu, ceilalți greșesc! a intrat în discuție și un domn liberal, căci cu programele lor sociale îi fac pe cetățeni leneși și săraci.

–Oamenii trebuie să învețe să-și pună deoparte bani pentru bătrânețe! s-a băgat în seamă și un altul, care se credea mai înțelept. Dacă această bătrână ar fi fost mai precaută, nu ar fi ajuns așa…

Și toți păreau satisfăcuți de agerimea minții lor, pentru că au găsit, în sfârșit… „soluțiile de rezolvare” a cazului! Doar un negustor, jenat de câtă „sociologie” au dat dovadă concetățenii săi, s-a apropiat de nefericita femeie, și-a scos portofelul și i-a încredințat o bancnotă de 100 de lei, spunându-i:

–Ia, mamaie, și cumpără-ți ceva de încălțat!

Bătrâna i-a mulțumit, iar acela s-a întors la locul său, fericit că a putut face acest bine unei ființe urgisite de soartă!”         

Așadar: ajutăm, sau facem „sociologie”?

Este adevărat că întâlnim, adeseori, și bolnavi închipuiți, cerșetori „profesioniști” și săraci profitori care se complac în starea lor de sărăcie, refuzând câștigarea cinstită și firească a traiului prin muncă. Pentru unii ca aceștia Sfântul Ioan Gură de Aur a spus „să asude banul tău în mâna ta!”, ca nu cumva să fie încurajate lenea și înșelăciunea, dar atunci când starea celor care apelează la mila noastră este evidentă, evanghelia ne recomandă pilda samarineanului milostiv de astăzi, care l-a slujit pe cel căzut între tâlhari în mod exemplar, fără a-l judeca ori a-i ține… „lecții de sociologie”.

†SEBASTIAN, 

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor