Liturghie arhierească la Mănăstirea Brâncoveni
Duminică, 12 februarie, Preasfinţitul Episcop Sebastian a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica mare a Mănăstirii Brâncoveni.
În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit pericopa întoarcerii fiului risipitor, subliniind drama fiecăruia dintre cei doi fraţi: „unul care, în prima parte a pericopei evanghelice, este păcătos, dar care apoi se reabilitează şi cu smerenie şi pocăinţă cere iertare tatălui său, fiind iertat şi primit acasă cu bucurie; iar altul drept, dar care, în pofida dreptăţii lui, rămâne afară de Împărăţie, căci el greşeşte prin neputinţa de a se bucura împreună cu tatăl său şi, mai ales, cu fratele lui care, pierdut fiind s-a mântuit.
Mesajul evangheliei de astăzi acesta este: dacă suntem cumva sau vom ajunge vreodată, în anumite clipe ale vieţii noastre, fiul cel pierdut, să ne aducem aminte că Dumnezeu ne aşteaptă şi este gata să ne repună neîntârziat şi fără reproş în aceeaşi stare din care am căzut, numai să arătăm aceeaşi conştiinţă, smerenie şi pornire de a ne schimba, pe care le-a arătat astăzi fiul risipitor. Dacă, însă, suntem fiul care nu a căzut, gata să-I spunem lui Dumnezeu: „Iată de atâţia ani Îţi slujesc şi niciodată nu Ţi-am călcat porunca...”, atenţie că în această dreptate a noastră trebuie să picurăm şi un strop de iubire, pentru ca ea să nu fie o dreptate mândră şi împietrită, lipsită de compasiune faţă de cel căzut şi plină de dispreţ sau judecată crudă faţă de el.
Prin urmare, evanghelia de astăzi ne cheamă să ne pocăim dacă am căzut, iar dacă nu, să avem grijă, nu cumva să cădem tocmai prin faptul că ni se pare că stăm. Ne îndeamnă să învăţăm să ne bucurăm când vedem binele în jurul nostru, nu să ne înceţoşăm mintea cu invidie şi răutate ori privind cu gând viclean la bucuriile celorlalţi, bine ştiind că Dumnezeu are aceeaşi dragoste mare pentru toţi şi că Se bucură de fiecare dintre noi dacă vom şti să-I preţuim chemarea”.