NU TE SUPĂRA, FRATE!

DUMINICA A XVII-A DUPĂ RUSALII

(a Cananeencei – Mt. 15, 21-28)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Pe vremea mea era un joc care se numea „Nu te supăra, frate”. Nu știu dacă mai există astăzi, dar m-a inspirat la cuvântul acesta.

Cineva a plătit rugăciuni la preot și, dacă a văzut că Dumnezeu nu i-a împlinit cererea, a venit la biserică și a cerut banii înapoi! Uite așa, ca și cum ar fi comandat un produs oarecare și nu i-a fost livrat întocmai și la termen!…

Nu așa a făcut cananeanca din evanghelia de astăzi! Ea nu s-a supărat. Nu I-a trântit ușa în nas Domnului și a plecat, ci a continuat să se roage. A insistat și a stăruit, până când L-a „silit” pe Hristos nu doar să-i împlinească rugămintea, ci să-i și aprecieze atitudinea: „O, femeie, mare este credința ta! Fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei în (chiar) ceasul acela”. Toate acestea, în pofida faptului că Domnul o încercase ca pe nimeni altcineva:

• • • mai întâi, ignorând-o efectiv;
    • după aceea, dând de înțeles că și El împărtășește șovinismul și exclusivismul iudeilor;
    • ba chiar clamând pe față disprețul insolit pe care îl nutreau conaționalii Săi față de samarineni.

Trei lucruri, cred, ar trebui să învățăm de la această femeie:

• • • credința ei, deși mentalitatea vremii îi era cu totul potrivnică;
    • stăruința, în pofida „ignorării” și „jignirii” cu care a fost tratată inițial;
    • înțelepciunea cu care, până la urmă, L-a „cucerit” pe Domnul Hristos.

Acestea, pentru că nu avem dreptul să ne supărăm pe Dumnezeu atunci când nu ne ascultă sau întârzie să ne împlinească rugăciunea. Nu avem voie să ne simțim jigniți de faptul că El pare a fi „surd” la cererea noastră. Noi doar să stăruim! Nu ne-a ascultat astăzi? Să întețim rugăciunea, insistând și mâine și poimâine ș.a.m.d., pentru că s-ar putea să vrea să ne încerce și pe noi, așa cum a încercat credința cananeencei astăzi! Poate că dorește să vadă dacă avem cu adevărat credință, iar dacă da, poate vrea să Se convingă și de faptul că aceasta este însoțită și de răbdare și stăruință; ba chiar că este încununată și de înțelepciune. Știm să stăruim, sau ne supărăm, arătând că ne lipsește răbdarea de a aștepta? Suntem înțelepți, sau ne oțărâm imediat și nu ne mai trebuie nici rugăciune, nici preot și nici biserică?…

Trei pot fi răspunsurile la rugăciunea noastră adresată Domnului:

• • • Da;
    • Nu încă și
    • Niciodată.

Depinde de ceea ce cerem, de modul cum cerem și de cât anume cerem, iar hotărârea este numai a Lui.

„Nu te supăra, frate!” este mesajul evangheliei de astăzi. Dumnezeu nu este partenerul tău de contract, cu Care ai semnat clauze pe seama cărora să-L poți trage la răspundere când și cum vrei tu! Se supără unii pe Dumnezeu și Îi cer socoteală ca unui coleg de serviciu. De unde, însă, atâta tupeu, ca să ne „tragem de șireturi” cu El? Dumnezeu nu „joacă” după regulile noastre, decât dacă „jucăm” și noi după „regulile” lui. Femeia cananeancă L-a „silit”, astăzi, să joace după regulile ei, să o asculte, dar ea a meritat. A recunoscut-o și Hristos!

Tu meriți? Iar, dacă nu, nu te supăra, frate!…

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor