După săvârşirea Sfintei Liturghii, în cuvântul de învăţătură Preasfinţia Sa a tâlcuit pericopa evanghelică a vindecării orbului din naştere: „Motivul pentru care omul acesta se născuse orb nu a fost nici vreun păcat personal, nici păcatele părinţilor săi, ci pentru a se slăvi Dumnezeu prin minunea ce s-a săvârşit. Însă, Dumnezeu s-a slăvit doar „în ochii” unora, căci pentru cei care n-au voit să creadă sau „să vadă” pe Cel ce a dăruit lumină orbului − ca şi pentru cei care au pornit o anchetă penibilă, luptând împotriva „luminii dumnezeieşti” ce a inundat fiinţa orbului − „orbirea” lor a rămas netămăduită. Fariseii şi cărturarii cârtitori Îl resping pe Dumnezeu. Ba, mai mult, Îl „anchetează”, în timp ce pe orb încearcă să-l intimideze pentru a-l face să tăgăduiască minunea.

Aşadar, cine vede şi cine este orb în evanghelia de astăzi!?, ar fi o întrebare la care, cred, am şi răspuns deja: orbul „a văzut” pe Iisus, iar fariseii şi cărturarii au rămas anchetându-L şi orchestrând acel oribil „spectacol”, ce i-a dovedit până la urmă pe ei a fi orbi.

Şi, o ultimă întrebare: cine vede şi cine este orb în ziua de astăzi!? Cei care acceptă cu sfinţenie „Adevărul” de veacuri, sau cei care, asemenea „orbilor” din evanghelie, nu mai contenesc căutând fel de fel de faţete ale diferitelor adevăruri şi refuzând „să vadă” şi să cunoască „Adevărul” adevărat!? Căci aceasta fac, din păcate, toţi cei care batjocoresc învăţătura şi valorile noastre creştine, promovând, sub diferite forme de „cultură”, o anticultură şi alimentând un anticreştinism din ce în ce mai orb”.

Pentru efortul depus la restaurarea bisericii, Preasfinţitul Sebastian a acordat rangul de Sachelar Părintelui Paroh Daniel Constantin şi Distincţii de Vrednicie D-lui Primar Constantin Nedelea şi D-lui Epitrop Stan Bădoi.