Duminică, 13 iulie, Preasfinţitul Episcop Sebastian a săvârșit slujba de retârnosire a bisericii Parohiei Spătaru, com. Cungrea, acordând la final rangul de Sachelar preotului paroh Emil Șerbana și Distincții de Vrednicie oamenilor de bine care au sprijinit lucrările de înfrumusețare a bisericii.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit evanghelia zilei, subliniind caracterul universal al propovăduirii Mântuitorului Hristos: „La prima vedere, misiunea Mântuitorului în ţinutul Gadarei ar putea părea un eşec. Suntem obişnuiţi să-L vedem pe Hristos predicând pretutindeni, învăţând mulţimile care în general Îl ascultau, admirându-I învăţătura şi puterea nemaiîntâlnită. Iată, însă, că astăzi se întâmplă cu totul altceva!… Iisus Hristos, în loc să fie admirat şi ovaţionat pentru minunea săvârşită, este poftit „politicos” să plece din ţinutul Gadara!

Ce anume s-a întâmplat, este lesne de înţeles: locuitorii Gadarei au preţuit mai mult paguba provocată − pierderea animalelor − decât minunea săvârşită de Hristos asupra celor doi demonizaţi. Orbiţi de faptul că au rămas fără porci, nu au mai putut vedea puterea lui Dumnezeu prin care cei doi, „oameni” ca şi ei, au fost vindecaţi.

Uneori, s-ar putea să ni se pară şi nouă, aşa după cum li s-a părut şi gadarenilor astăzi, că Domnul este „incomod” sau greu de suportat; că nu ne place sau că ne provoacă pagubă, după cum le-a provocat şi gadarenilor… Însă noi să nu procedăm ca aceia, poftindu-L pe Hristos afară din viaţa noastră, pentru că nu ne convine învăţătura Lui, pentru că nu ne place că ne pune la metanii, la post, la rugăciune, la milostenie şi alte fapte nu tocmai lesne de înfăptuit, în loc să facem ceea ce ne stă nouă la îndemână…

Evanghelia de astăzi ne arată că trebuie să-L primim pe Dumnezeu să săpânească fiinţa noastră, chiar dacă acest lucru presupune luptă şi efort duhovnicesc. Să-L acceptăm şi să-L iubim, bine ştiind că celui ce iubeşte nimic nu i se pare greu. Numai aşa „povara” Lui nu ne va mai părea grea. Cine va ajunge să cunoască taina iubirii Sale şi a aproapelui, nu numai că nu va mai putea trăi în veci fără El, dar îi va şi părea „jugul Lui bun şi povara Lui uşoară” (Mt. 11, 30). Altfel, cine va voi să-şi cruţe viaţa, adică să şi-o menajeze şi să nu I-o jertfească Lui, şi-o va pierde (Mt. 10, 39)”.