M. Caluiu

MĂNĂSTIREA CĂLUIU

Hram: Sfântul Ierarh Nicolae

Adresă: Comuna Oboga, jud. Olt.

Tel: 0249/456.186

Stareţ: Arhim. Corneliu Miroslav

~~~+~~~

Acces/Localizare

Este situată la 12 km N de oraşul Balş. Din gara Balş circulă mai multe autobuze de transport public pe şoseaua asfaltată Balş-Bălceşti şi numai după 9 km ajung în centrul satului Călui. Drumul este frumos, însoţit tot timpul pe partea stângă de râul Olteţ. Din mijlocul satului, pe un drum la stânga, se ajunge, după circa 3 km la mănăstire, situată la marginea satului, pe partea stângă. În faţa intrării, se întind dealuri plantate cu pomi, iar la răsărit, peste drum, sunt dealuri acoperite cu o pădure în creştere.

Istoric

Lucrările de zidire au început în anul 1515, în timpul domniei Voievodului Neagoe Basarab (1512-1521), primii ctitori au fost: Vlad Banul (bunicul celor trei fraţi Buzeşti), Dumitru Pîrcălabul şi Balica Spătarul.

Lucrările de zidire au fost reluate către sfârşitul veacului al al- XVI-lea de către fraţii Buzeşti: Radu – mare Clucer, Preda – mare Ban şi Stroe – mare stolnic şi terminate în anul1588 (8 iunie), aşa cum rezultă din pisania Mânăstirii Căluiu, dăltuită în piatră. Iată înscrierea pisaniei dăltuită în piatră: „Jupân Radu Spătar si Stroe Postelnic, nepoţii jupânului Vlad banul şi fiii jupanului Radu, fost mare armaş noi am văzut acest Sfânt loc cum este neterminat. Pentru aceia noi ne-am trudit şi am înfăptuit acest sfânt hram şi l-am înfrumuseţat în zilele bune ale lui Mihnea Voievod, fiul marelui şi bunului Io Alexandru Voievod. S-a început în luna aprilie 20 zile şi s-a săvârşit în luna iunie 8 zile anul 7096 (1588).” Pisania şi inscripţiile de pe mormintele Buzeştilor au fost descifrate în 1861 de Alexandru Odobescu şi Cezar Bolliac cu ocazia vizitării Mânăstirii Călui.

Pe la anul 1900, marele istoric Nicolae Iorga, cercetând scrierile de pe pietre, fresce şi pisanii, s-a arătat mulţumit că a găsit astfel de mărturii ale trecutului nostru istoric. În trecut i s-a spus şi mănăstirea de la Cepturoaia.

În perioada care a urmat anului 1588 au fost clădite şi chiliile situate în incinta lăcaşului. În pisania rezugrăvită în naos, la 1834, se precizează de altfel, că până în 1594 fuseseră construite “şi zidurile curţii şi casele” şi o clopotniţă, desigur alta decât aceea ce se păstrează şi astăzi, care a fost înălţată într-o epocă ulterioară amintitei faze de zidiri: în ea erau adăpostite clopotele dăruite la 1588 de Radu Buzescu, mare armaş.

Ulterior, monumentului i s-au adăugat un exonartex (pridvor) mărginit de arcade laterale pe latura de vest a bisericii. Lucrările de zidire a acestei încăperi (exonartex) s-au terminat în jurul anului 1610. Pridvorul a dăinuit până în 1859 când, din cauza degradărilor suferite, a fost dărâmat.

Fraţii Buzeşti s-au distins în mod deosebit în timpul campaniilor purtate de Mihai Viteazul împotriva armatelor otomane, pentru apărarea independenţei ţării, numărându-se printre cei mai cei mai importanţi sfetnici ai lui Mihai Viteazul şi Radu Şerban (1602-1610). Buzeştii au participat activ la viaţa satului impunându-se în anumite momente ca forţă politică de seamă a clasei boiereşti.

Mânăstirea Căluiu a fost folosită de-a lungul veacurilor şi ca necropolă a familiei Buzeştilor:

Preda Buzescu – mare Ban în Craiova, înhumat în decembrie 1608 (pronaos în colţul N-V);

Stanca-jupâniţa lui Radu Buzescu, înmormântată în februarie 1590 (pronaos S-V);

Radu Buzescu – mare clucer, înhumat în ianuarie 1610 (pronaos S-V). Alte patru pietre de mormânt aşezate în sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea în pridvorul bisericii se află în prezent în pavajul curţii pe latura de vest a lăcaşului.

Deşi este situată într-o zonă mai îndepărtată de importantele drumuri comerciale care străbăteau ţara, Mânăstirea Căluiu a avut totuşi de suferit, ca şi alte monumente, unele distrugeri de pe urma incursiunilor oştilor străine precum şi datorită cutremurelor, unor incendii şi în special nepăsării îngrijitorilor lui.

~~~+~~~

Date tehnice/Biserica

În 1657, călătorul sirian, Paul de Alep, notează că mănăstirea este mare, frumoasă şi bine întărită. Într-adevăr, biserica este mare, cu ziduri groase de 1 m, din piatră şi din cărămidă. Tâmpla este din zid, cu o frumoasă sculptură. Naosul este delimitat de pronaos printr-un zid care lasă o deschidere cât o uşă. Atât naosul, cât şi pronaosul este luminat pe fiecare parte de câte o fereastră îngustă prevăzută cu grilaj metalic. Turla pe naos este poligonală, cu douăsprezece ferestre înguste, şi impune prin mărimea ei şi prin decoraţia faţadelor. Acoperişul este din tablă, cu o streaşină mare. Zidurile exterioare – despărţite printr-un brâu median în două registre. Registrul superior are firide tencuite, nepictate. Clopotniţa din zid este la intrare, în partea de nord a bisericii. Incinta este împrejmuită cu ziduri vechi din cărămidă. În incintă se circulă pe alei pavate cu cărămidă sau cu dale de beton. Cartografiile din 1823, 1828, 1845, 1850, 1856, 1861 evidenţiază distrugerile suferite de mănăstire în urma incursiunilor oştirilor străine, precum şi din cauza cutremurelor, a unor incendii sau nepăsării îngrijitorilor ei.

Pictura

Lucrările de pictare au fost încredinţate unei echipe de meşteri autohtoni în fruntea căreia s-a aflat Mihnea Zugravul, agentul diplomatic al lui Mihai Viteazul, ce fusese trimis în anul 1600 la Veneţia, de unde urma să procure şi o cantitate însemnată de culori. În anul 1834, biserica a fost repictată de postelnicul Barbu Coşoveanu Zugravul.

Fresca de la Căluiu ne oferă un tablou votiv al Buzeştilor (pronaos), portretele domneşti ale celor doi fraţi Petru Cercel (1583-1585) şi Mihai Viteazul (1593-1601) aflate în naos, chipul doamnei Stanca, a doua soţia a lui Mihai Viteazul, cu fiul ei Pătraşcu Voievod (pronaos), Florica – fiica lui Mihai căsătorită cu un nepot al Buzeştilor, Preda Postelnicul din Greci – Olt (pronaos), jupâniţa Stanca soţia lui Radu Buzescu (pronaos), jupâniţa Cătălina, soţia lui Preda Buzescu (pronaos), jupâniţa Sima – soţia lui Stroe Buzescu (pronaos).

Alte informatii

La adăpostul puternicilor ziduri de incintă care au existat în trecut s-a putut desfăşura în cadrul aşezământului monastic de la Căluiu o interesantă activitate culturală, pisarii şi grămăticii ridicaţi din rândul obştei monahale au copiat aici unele cărţi de slujbă şi au alcătuit condici ce cuprind transcrieri după actele referitoare la numeroasele propietăţi ale mânăstirii.

Din documentele vremii se ştie că la Căluiu erau scrise în anumite împrejurări şi zapisele de vânzare a unor sate sau moşii pe care le cumpărau Buzeştii pentru a înzestra ctitoria lor. Prezenţa numelor câtorva grămătici, cum este acela al lui ‘Stoica‘ a lui ‘Chiril Dascălul’ şi alţii constituie un indiciu asupra activităţii cărturăreşti promovate aici.

Într-o însemnare din 1791 pe o carte de slujbă, este confirmat faptul că aici se învăţa carte.
Viaţa monahală la Călui a fost dusă la început de călugări greci, urmată de călugări români şi apoi de maici, până în 1985-1986, după care au revenit călugării.

~~~+~~~

Fotografii

Biserica Veche