M. Clocociov

MĂNĂSTIREA CLOCOCIOV

Hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Adresă: Str. Mănăstirii, nr. 3, Slatina
Tel: 0249-435.489
Stareţă: M-hia. Iulia Băgăceanu

~~~+~~~

Acces/Localizare

Din gara Slatina cu autobuzul se merge până la spital, apoi se traversează strada mergand câţiva zeci de metrii până în dreptul magazinului „Oltul”, după care se intră pe strada Basarabilor până la terminarea ei. Se continuă câteva sute de metri pe şoseaua asfaltată Slatina-Caracal şi se intră pe primul drum la stânga, de asemenea asfaltat, care ne duce în vale până la mănăstire, după numai 20-25 minute de mers pietonal de la coborârea din autobuzul orăşenesc. Dacă vrem să facem o plimbare mai lungă, plecăm din gară printre blocuri şi, după circa 4 km suntem în mănăstire.

Istoric

Situată în sudul oraşului Slatina, într-un cadru pitoresc, Mănăstirea Clocociov este cunoscută documentar din veacul al XVI-lea, din vremea lui Neagoe Basarab (1512-1521). Este reclădită şi înzestrată cu danii de Mihai Viteazul (1593-1601).

Degradările survenite după 1628 determină o nouă şi substanţială refacere în timpul lui Matei Basarab. Reclădirea ei o face marele dregător Ducu Buicescu vel Agă şi ruda lui Matei Basarab, împreună cu soţia, jupâneasa Dumitra, şi cu mama sa, jupâneasa Mara. Zidirea bisericii începe în 1645 şi durează câteva luni. Ctitoria lui Diicul Buicescu se compunea dintr-o biserică, mai multe chilii şi incintă. Nu se cunosc datele terminării întregului complex şi a pictării bisericii.

Pisania menţionează următoarele: “Cu vreerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu imprelerea Duh(ului) Sfîntu AMIN. De văzînd eu ticălosu că cele pămînteşti sunt toate deşerte şi judeţul sfinţiei Tale Do(am) ne este nefăţarnic smeritum-am şi eu cu această puţinea osteneală din osîndia mea de n-am nevoit şi m-am îndemnat însumi pe mine cu cheltuiala şi cu rîvna Dumnezeiască dela inimă, de am temelit şi am zidit şi am ridicat această rugă ci se chiamă glasul Dumnezeesc unde ieste hramul Sfîntului Sobor al slujitorului Sfinţiei Sale, mai marele înger Mihail. Şi s-a făcut în zilele prealuminatului creştinului Matei Basarabi, Voevod şi al domn jupîn Diicu Velaga şi cu maica mea jupâneasa Maria şi jupâneasa mea Dumitra şi cuconii ei Preda şi Popa, den sat den Buiceşti, care au făcut această rugă şi am fost ispravnic de am zidit şi cetatea Tîrgovişte. Am scris eu Ştefan Diacon, dela Adam şi pînă acum 7153 (1645) şi am început din luna mai 4 zile şi s-au sfîrşit în August 31″.

În cursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, mănăstirea este cunoscută prin proprietăţile şi veniturile de care dispune, fiind închinată şi mănăstirii Cutlumuş (de către domnitorul Alexandru Coconul), din muntele Athos. Între anii 1798-1802 s-a nevoit în Mânăstirea Clocociov călugărul Naum Râmiceanul (1764-1839). Aici el a scris o cronică rămasă până în 1944, când a fost publicată de profesorul Şt. Bezdechi. În domnia lui Ioan Caragea (1812-1818) mânăstirea a contribuit cu sume substanţiale la întreţinerea şcolilor în întreaga ţară.

Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar mai ales după secularizarea averilor mănăstireşti, complexul a suferit succesive avarii ca urmare a neglijenţelor, prădăciunilor, războiului din 1916 şi cutremurelor din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, care au dus la totala sa degradare. Cutremurul din 1977, lăsând urme adânci, a determinat restaurări totale în anii 1980-1981. Acestea s-au făcut cu cheltuiala Episcopiei Râmnicului şi cu grija şi sub conducerea maicii stareţe Mihaela Tamaş.

Acum au fost refăcute din zid şi acoperite cu tablă de aramă cele trei turle dispărute încă din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Biserica a fost acoperită şi ea tot cu tablă de aramă, iar temelia consolidată cu o nouă centură de beton. Vechea stăreţie s-a reconstruit şi acoperit cu tablă din aluminiu. S-au refăcut şi monumentalele pivniţe caracteristice epocii, a fost restaurată clopotniţa, zidul din incintă şi s-a construit o stăreţie nouă şi alte clădiri necesare vieţii mănăstirii. Lucrările noi de restaurare au readus monumentul la forma sa iniţială, respectând trăsăturile stilistice ale veacului al XVII-lea.

Mânăstirea păstrează parţial zidul de incintă, înalt, cu masivi contraforţi pe laturi, care imprimau totodată un caracter de apărare a complexului. Pe latura de apus se găseşte clopotniţa – construcţie din două nivele, parterul flancat în interior de două nişe în grosimea zidului, peste care se ridică turnul refăcut la restaurare în forma hexagonală cu deschideri arcuite, în interiorul căruia sunt păstrate clopotele. Pe faţada principală o decoraţie în zimţi de cărămidă conturează deschiderea semicirculară a porţii, unde este pictată icoana hramului – Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Aceeaşi decoraţie se continuă şi pe celelalte feţe ale turnului, ca şi în jurul deschizăturilor de pe tambur.

~~~+~~~

Biserica

Biserica este din zid, în plan triconic, interiorul cuprinzând altarul, naosul şi pronaosul. Structura naosului prezintă unele particularităţi care ilustrează procesul de păstrare şi prelucrare a unor soluţii din veacul al XVI-lea. Pridvorul deschis, cu arcade rotunjite pe stâlpi circulari, groşi, din zid, completează planul bisericii. Aici, un frumos chenar sculptat în piatră, ca şi pisania (ambele din 1645) decorează intrarea în interior. Uşa de la intrare în pronaos, stranele şi alt mobilier, precum şi catapeteasma sunt din lemn frumos sculptat.

Pictura este nouă, din 1937. A fost executată de pictorul Nicolae Pană, care a repictat interiorul şi o parte din pridvor. Cu toate restaurările din 1846 şi din 1862, în pronaos se păstrează din vechea pictură tabloul votiv, remarcabil portret de grup de familie boieresc, cu portretele ctitorilor şi ale descendenţilor săi direcţi. Repictarea s-a făcut cu ajutorul Episcopului gospodar Nichita Duma, sprijinit de Milcoveanu şi P. Protopopescu. Această acţiune a avut ca rezultat redeschiderea mănăstirii Clocociov.

Alte informatii/ Muzeul

În incinta mănăstirii găsim şi un muzeu care deţine o importantă colecţie de artă veche românească, ce cuprinde icoane, piese de artă decorativă în special argintării, broderii, ţesături şi sculpturi în lemn, cărţi cu ilustraţii gravate în lemn, executate în cele mai cunoscute tipografii din ţară, de artişti români renumiţi. Prezentate cu grijă, ele constituie o colecţie de o importantă valoare istorică şi culturală, evocând momente din trecutul mănăstirii ca şi o îndelungată şi intesă activitate creatoare din domeniul artelor decorative.

De o rară calitate artistică, reprezentative pentru opera lui Matei Basarab, sunt patru icoane impărăteşti: Iisus Hristos Pantocrator, Maica Domnului cu Iisus, Sfântul Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului, piese de mari proporţii, provenite din Biserica Sâmbureşti – Olt, lucrate în atelierele domneşti din Târgovişte şi datează din 1647-1645, opere dăruite de Marco vel Armaş şi soţia sa jupâneasa Rada. Caracterizate prin tipologia arhaică a figurilor, ca şi prin împodobirea fondului şi cadrelor cu bogate motive florale incizate şi aurite, acestea se încadrează în stilul numit decorativ, care marchează tradiţia în pictura veche a secolului al XVI-lea şi pictura de icoane a epocii brâncoveneşti.

Pe lângă acest muzeu, aici se mai găseşte şi un atelier de tricotat.

~~~+~~~

Fotografii