Episcopia Slatinei și Romanaților

DUMNEZEU S-A FĂCUT OM PENTRU CA SĂ-L FACĂ PE ACESTA „DUMNEZEU”

  • 21/12/2024

DUMNEZEU S-A FĂCUT OM PENTRU CA SĂ-L FACĂ PE ACESTA „DUMNEZEU”

DUMINICA DINAINTEA NAȘTERII DOMNULUI

Genealogia Mântuitorului (Mt. 1, 1-25)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Dacă mai aveați îndoieli că Dumnezeu chiar S-a făcut om, iată-I și genealogia umană! Evanghelia de astăzi prezintă, cât se poate de clar, uamanitatea sau întruparea lui Hristos – genealogia și nașterea Sa în istorie. Genealogia Mântuitorului a fost extrasă din catagrafii păstrate de către evrei cu mare strictețe, iar nașterea Sa a fost consemnată de toți istoricii vremii ca fapt real, chiar dacă, în decursul timpului, aceasta s-a încărcat de atâta folclor.

De ce S-a făcut Dumnezeu om?

Dintru început, Dumnezeu l-a creat pe om tot un fel de dumnezeu. Asta era Adam în paradis: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!” (Fac. 1, 27-28).

Urmare păcatului, însă, protopărinții noștri și-au pierdut asemănarea cu Domnul lor, devenind simpli muritori. Pentru aceea, Dumnezeu a încercat „în multe rânduri și în multe chipuri” (Evr. 1, 1) reabilitarea lor, dar… în zadar! Strămoșii noștri deveniseră incapabili să se mai ridice la starea din care căzuseră și, pentru aceasta, Hristos Domnul a recurs la un gest cu totul uimitor și neobișnuit pentru un Dumnezeu – S-a făcut și El om pentru ca, astfel, să-i îndumnezeiască pe oameni.

Cum a devenit posibilă această îndumnezeire a omului?

  • prin îmbrăcarea firii noastre de către Domnul (întrupare);
  • prin viețuirea Sa alături de noi, ca pildă de viață creștină;
  • prin moartea Sa pe Cruce, pentru ca să ne răscumpere pe noi din moarte;
  • prin înălțarea firii noastre la Cer, odată cu Înălțarea Sa de-a dreapta Tatălui.

A nu se înțelege că îndumnezeirea noastră are loc în mod automat și fără participare în ce ne privește, căci pentru aceasta este nevoie numaidecât și de:

  • identificarea noastră cu Hristos, prin unirea cu El în Sfintele Taine – Botez, Mirungere, Sfânta Euharistie… – „câți înHristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Gal. 3, 27);
  • viețuire în comuniune cu El și cu Biserica Sa;
  • asumarea Crucii, potrivit pildei Domnului (Mc. 8, 34);
  • înălțarea noastră spirituală permanentă dintru cele pământești la cele cerești.

Doar așa vom putea deveni noi dumnezei după har – „Eu am zis: dumnezei sunteți” (In 10, 34).

Luați aminte și la aceste cuvinte ale Domnului, prin care suntem încredințați de înveșnicirea și îndumnezeirea noastră:

„Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (In 11, 25);

„Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, căci s-a mutat din moarte la viață” (In 5, 24);

„Adevărat zic vouă că voi, cei care Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale,  veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel” (Mt. 19, 28).

„Au nu știți că sfinții vor judeca lumea? … Nu știți, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumești? (I Cor. 6, 2-3).

†SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților