CINE NU-ȘI POARTĂ „CRUCEA” ÎȘI VA PIERDE SUFLETUL
CINE NU-ȘI POARTĂ „CRUCEA” ÎȘI VA PIERDE SUFLETUL
DUMINICA DUPĂ ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI
(Luarea Crucii și urmarea lui Hristos – Mc. 8, 34-38; 9, 1)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Evanghelia de astăzi ne sugerează imaginea unei mulțimi de oameni care străbat calea vieții acesteia purtându-și fiecare crucea în spate, după modelul Domnului. O mulțime de „hristoși” călători prin viață, următori ai exemplului Învățătorului lor. Cine vrea!… „Cine vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!”
Păi, și cine nu vrea?… − „Cine va voi să-și scape sufletul (de cruce) îl va pierde…” – ne spune evanghelia în continuare. Adică, cine nu-și va lua și nu-și va purta crucea sa își va pierde sufletul. Imaginea aceasta, a unor pelerini care își poartă crucea vieții – pe de o parte –, dar și a celorlalți semeni de-ai noștri, indiferenți ori neîncrezători în valoarea ei – pe de altă parte –, constituie și provocarea evangheliei de azi: Vrem să-I urmăm Domnului Hristos? Dacă da, trebuie să ne acceptăm cu bărbăție creștină „crucea”, nu să cârtim sub povara ei!…
Despre ce fel de cruce este vorba?
Pentru unii, „crucea” poate însemna o boală sau o suferință grea, ori un handicap. Pentru alții, o copilărie nefericită, o tinerețe zbuciumată sau o bătrânețe trăită în singurătate, în timp ce pentru alții poate însemna o stare de sărăcie dusă la extremă, o căsătorie eșuată, pierderea celor dragi, neîmplinirea unor dorințe sau idealuri etc. De aceea, drumul vieții poate părea uneori prea anevoios, ceea ce ne poate crea impresia unei „cruci” prea grele, prea mari sau de-a dreptul nepotrivite, ca în pildele următoare:

Un om se tot plângea de „crucea” vieții sale. O găsea prea grea pentru puterile lui și, pentru aceasta, se considera nedreptățit de Dumnezeu. Văzând lamentarea acestuia, într-o noapte Domnul i S-a arătat în vis. Se făcea că l-a dus într-o încăpere mare, în care se găseau expuse diferite cruci.
−Alege-ți, așadar, tu singur crucea care crezi că ți se potrivește, de vreme ce te tot plângi că Eu ți-am dat una prea grea! îi spuse Domnul.
Bucuros, omul își lepădă imediat crucea sa și începu să caute alta, mai potrivită. Văzu o cruce mai subțire, dar constată că era prea lungă. Văzu alta mai scurtă, dar când a vrut să o ridice pe umeri i se păru prea grea. Apoi găsi una care-i plăcu și încercă să vadă cum i-ar veni, dar când și-o puse pe umeri simți că era cam noduroasă și îl jena. Astfel, nicio cruce nu i se părea potrivită. Se uită încă o dată la toate, dar niciuna nu-i venea la socoteală…
Deodată însă, zări o cruce pe care, până atunci, o ignorase! Aceasta nu părea nici prea grea, nici prea lungă, nici prea mare. Dimpotrivă, părea făcută special pentru el. Pe aceasta se hotărî să o ia și să o poarte de acum înainte. Însă, când o privi mai de aproape, observă că era tocmai crucea pe care o… lepădase la intrare! Era chiar crucea lui!
* * *
Un creștin, nemulţumit de faptul că i se părea crucea prea grea, avu următorul vis: se făcea că un grup mare de creștini călătoreau spre Rai, fiecare cu propria sa cruce în spate. Printre aceia, s-a văzut şi pe sine, cu crucea sa ce i se părea nepotrivită și, pentru aceasta, ieşind preț de câteva clipe din grup, şi-a retezat-o cu câțiva zeci de centimetri. Apoi, alăturându-se din nou celorlalți, mergea împreună cu ei spre Grădina fericirii.
Când să intre însă, Raiul era înconjurat de niște tranșee adânci, peste care fiecare om îşi întindea crucea de pe un mal pe celălalt, ca o punte, şi trecea dincolo. Și vrând să-și întindă și el crucea sa, a constatat cu amărăciune că, fiind prea scurtă, aceasta nu-i ajungea până pe malul celălalt. Atunci, deznădăjduit, a început a plânge şi a zice: “Ah, dacă mi-aş fi acceptat și mi-aș fi purtat crucea cu răbdare”!…
Morala: Dumnezeu știe mai bine decât noi care ne e „măsura”. Să avem încredere în El! Să ne asumăm și să ne purtăm cu răbdare și resemnare sfântă crucea rânduită, pentru că „cine voiește să-și scape sufletul (de cruce) îl va pierde!…”
†SEBASTIAN,
Episcopul Slatinei și Romanaților

