ADUCEȚI DOMNULUI PE CEI AFLAȚI ÎN NEVOI ȘI NECAZURI!

DUMINICA A VI-A DUPĂ RUSALII

(Vindecarea slăbănogului din Capernaum – Mt. 9, 1-8)

CUVÂNTUL IERARHULUI

De câte ori nu am privit și noi, resemnați, la semeni de-ai noștri care se confruntau cu diferite probleme! De câte ori nu i-am compătimit inert, clamând cu vinovată resemnare că… nu avem ce face!

Iată ce au făcut patru bărbați, în evanghelia de azi, pentru un paralizat: l-au luat pe brațele lor și l-au adus înaintea Domnului, încrezători că, dacă ei nu-L mai pot ajuta cu nimic, Dumnezeu poate. Și ce a făcut Domnul? „Văzând credința lor, a zis slăbănogului: îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” Și l-a tămăduit.

Vasăzică, pentru credința celor patru, Hristos a iertat păcatele bolnavului! Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că binele este transmisibil; că energia, duhul bun și rugăciunea unora pentru alții pot schimba destine, fapt care ne încurajează și pe noi să ne asumăm semenii, potrivit cuvântului Apostolului: „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini Legea lui Hristos” (Gal. 6, 2).

Prin urmare, aveți copii care nu vă mai ascultă? Soți care nu vă mai sunt fideli? Prieteni care nu vă mai împărtășesc dragostea? Aduceți-i înaintea Domnului! Luați-i pe brațele dragostei voastre și aduceți-i la Hristos, încredințați că nu sunt ei mai bolnavi decât paralizatul de astăzi și nici Domnul mai puțin deschis cererii voastre, decât la credința celor patru bărbați din evanghelie!

Haideți să-i purtăm în sufletele noastre pe cei aflați în necazuri și nevoi! Să-i punem în pomelnicele noastre; în gândurile și în inimile noastre, atunci când venim la biserică pentru a ne ruga, și văzând Domnul credința noastră, nu va fi mai puțin milostiv nouă decât celor din evanghelia de azi!

Luați aminte și la pilda mamei Fericitului Augustin:

În tinerețile sale, Augustin nu a pășit dintru început pe calea cea lumi­noasă a credinței, cu toată educația pe care o primise în casa părintească, ci a apucat pe calea cea largă și ispititoare care duce la pierzare. Trăia în petreceri cu prietenii, a făcut un copil nelegitim și căuta adevărul la învățații și înțelepții lumii largi, în loc să-I urmeze Domnului.

În tot acest timp, mama sa se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi fierbinți să-l scoată pe feciorul ei din rătăcire. Într-un târziu, rugăciunile ei au fost ascultate și Augustin s-a convertit la credință. Iată cum istorisește chiar el momentul întoarcerii la Hristos:

„Mă aflam în grădina casei când, deodată am auzit un glas ca de copil în curtea de alături, care repeta mereu: «Ia și citește! Ia și citește»! M-am dus în grabă unde se afla Alipius (fiul său nelegitim) și unde lăsasem un volum al Noului Testa­ment. Am luat cartea, am deschis-o la întâmplare și privirea mi-a că­zut asupra versetelor 13 și 14 din capitolul 13 al Epistolei către Romani, în care se spune: «Umblați cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și fapte de rușine, nu în ceartă și pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos, iar grija de trup să nu o faceți spre pofte»! N-a trebuit să citesc mai mult. O flacără de încredere și de sigu­ranță se aprinse în inima mea, iar noaptea îndoielilor s-a risipit. Așa am crezut și L-am primit eu pe Hristos”!…

Astfel, brațul Păstorului Celui bun a aflat oaia cea pierdută și a adus-o la staulul Său, împlinind profeția Sfântului Ambrozie al Mediolamului care, văzând neobositele rugăciuni și plânsul mamei lui Augustin, a spus: „Nu are cum să piară fiul atâtor lacrimi”! De două ori pe zi, dimineața și seara, aceasta se ducea la biserică, unde se ruga pentru întoarcerea la credință și mântuirea fiului ei. De aceea, ori de câte ori îl vedea pe Augustin, episcopul avea numai cuvinte de laudă la adresa bunei sale mame care, prin multa rugăciune și încredere în ajutorul Domnului, a dobândit convertirea fiului ei.

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei și Romanaților