Ce am învățat în izolare?

† SEBASTIAN

al Slatinei și Romanaților

Ce am învățat în izolarea de Coronavirus?

Am învățat că omul, oricât de mult ar „evolua”, sau poate tocmai din… „cauza” asta, nu va înceta niciodată să urzească noi și alte forme de moarte, reinventând-o, adică.

Am învățat că oamenii ar putea crea viruși pe care apoi să-i scape de sub control sau, poate, să-i controleze prea… RĂU! Iar virușii pot fi și ei ucigași, la fel ca oamenii.

Am învățat că ceea ce nu s-a reușit prin gripa aviară, prin boala vacii nebune, sau prin gripa porcină, se va reuși, probabil, prin „gripa” Coronavirus; sau nu?!…

Am învățat că Dumnezeu, oricât de bun ar fi El, Se poate supăra uneori atât de rău pe noi, încât să ne lase la mintea și la voia noastră.

Am învățat că, în timpul stării de urgență, conducătorii lumii – oricine ar fi ei – se pot proclama dumnezei, în timp ce Dumnezeu poate fi suspendat „din funcție”; dar, oare, numai în timpul stării de urgență?!…

Am învățat că, în astfel de vremuri, statul își poate aroga dreptul de a te proteja până și de tine însuți, dar te poate și persecuta tocmai sub pretextul că te protejează. Că îți poate face bine sancționându-te, dar îți poate face și rău, protejându-te.

Am învățat că se poate face „arest la domiciliu” chiar și nevinovat;

Am învățat că noile antene 5G, deși tot mai multe în perioada asta − unele chiar „crescând în chipul arborilor” − au fost proclamate subiecte tabu pentru media.

Am învățat să ascultăm de autorități mai mult decât de Dumnezeu. Să ne temem mai tare de legile oamenilor decât de Legea Domnului, deși riscul încălcării acesteia din urmă este incomparabil mai mare.

Am învățat că, în afara dictaturilor regale, comuniste, militare etc., pot exista și dictaturi… medicale! Astfel, în timpul pandemiei de Coronavirus toate celelalte boli pot dispărea ca prin minune, pentru a se muri sub un singur diagnostic – cel de Covid-19.

Am învățat că oamenii se pot izola unii de alții și din dragoste, pentru că în astfel de crize până și dragostea poate ucide. Că o îmbrățișare – fie ea și plină de iubire − poate infecta, în timp ce distanțarea – eventual „totală” dacă s-ar putea – poate proteja.

Am învățat că până și primăvara poate veni degeaba, pentru că nu se mai bucură nimeni de ea. Că viața poate deveni un calvar, în timp ce moartea ar putea părea un dar în comparație cu ceea ce ne-ar mai putea rezerva viitorul…

Am învățat că omul − regele creației − poate deveni mai fragil până și decât gingașii trandafiri sau decât firavii fluturi care s-au bucurat de aer curat și libertate în toată perioada aceasta.

Am învățat că, în condiții de molimă, trupul trebuie hrănit, dar sufletul nu. Ca atare magazinele au rămas deschise, dar bisericile închise; aceasta pentru că în societatea contemporană trupul a ajuns mai flămând decât sufletul, care se poate hrăni și on-line – nu-i așa? – sau, poate, chiar deloc!…

Am învățat că rugăciunea poate fi interzisă și din motive de… igienă; că evitarea bisericii în astfel de vremuri este o virtute, în timp ce frecventarea ei o… infracțiune!

Am învățat că Sfânta Împărtășanie − Pâinea vieții și, de fapt, Dumnezeu Însuși – poate constitui pentru unii focar de infecție, în timp ce pentru noi rămâne „VACCINUL” care nu mai are nevoie să fie inventat. Dar nici „reinventat”!

Am învățat că izolarea poate deveni rugăciune, iar rugăciunea poate deveni izolare cu Dumnezeu.

Am învățat că trebuie să ne prețuim cum se cuvine viața, libertatea și, mai ales demnitatea, pentru că nu se știe cât și dacă ne vom mai putea bucura prea mult timp de ele!…

Am învățat că sfârșitul lumii nu va fi decizia Domnului, ci „isprava”… OMULUI.

PS. Știți ce mi-e teamă, că va trebui să mai învățăm, cu toții, în curând, despre noul Coronavirus? Că el nu va mai muri niciodată!… Prea pare profitabilă existența lui pentru păpușarii lumii, ca să-l mai declare vreodată mort! Cred că au prins gustul conducerii lumii cu noi în case… Și atunci: Pa, libertate și democrație!…