CREZUL, DOVADA IUBIRII LUI DUMNEZEU ȘI MANIFESTAREA SOBORNICITĂȚII BISERICII ÎN DREAPTA CREDINȚĂ

Ideea centrală a acestei cateheze a fost axată pe rolul dogmelor în mântuirea noastră și în pregătirea pentru Sf. Euharistie. Dogmele reprezintă medicamente pentru suflet. În această direcție, am insistat pe rostul rostirii Crezului în cadrul Sf. Liturghii și cum ne pregătește pentru a deveni biserici și a trăi sobornicitatea bisericii prin lărgirea inimii noastre. Ajungem astfel să trăim Sf. Liturghie ca o rugăciune ipostatică pentru întregul Adam.

În concluzie, Simbolul Niceo-Constantinopolitan este o sinteză a credinței ortodoxe din care putem desprinde următoarele învățături:

1. 1. Credința în Sf. Treime (un Dumnezeu Tripersonal);
   2. Mântuirea se realizează în Biserică ca Trup al Lui Hristos,
   3. Credința în Înviere și viață veșnică,
   4. Creștinul este chemat sa fie un eveniment eshatologic în mundanul lumii, deoarece viața sa devine o neîntreruptă așteptare a Mirelui, în oceanul falselor așteptări și iluzii lumești.