CREȘTINISM COMUN ȘI CREȘTINISM DESĂVÂRȘIT

 DUMINICA A XXX-A DUPĂ RUSALII

(Dregătorul bogat – Luca 18, 18-27)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Bogatul din evanghelia de azi s-a dovedit adeptul unei religii prea simple și prea confortabile, limitată doar la ceea ce este comun, firesc și la îndemâna oricui: „să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Practica o religie prea „omenească”, de vreme ce avea ca obiectiv doar relația cu semenii, și mai degrabă prohibitivă decât mobilizatoare, fapt pentru care se și simțea neîmplinit.

Din fericire, a conștientizat starea în care se afla. A simțit că religia sa era oarecum rudimentară și că Domnul ar putea avea și alte așteptări de la el. De aceea, dornic de desăvârșire, Îi cere și restul: „ce să (mai) fac ca să moștenesc viața de veci?” Atunci Domnul îi descoperă calea desăvârșirii: renunțarea la bogăție (lepădarea de sine), devotament deplin și dragoste desăvârșită.

Ei, altceva, nu-i așa?!…

♦ Una este să nu-ți înșeli partenerul de viață, și alta este să-l iubești!

♦ Una e să nu ucizi, și alta să-ți slujești semenii!

♦ Una este să nu furi, și alta să-ți împarți averea săracilor!

♦ Una este să nu mărturisești strâmb, și alta să-ți dai viața pentru aproapele sau chiar pentru Domnul!

Subliniez acestea pentru că, din păcate, prea puțini dintre noi reușesc să treacă dincolo de limitele unui creștinism prea comun, rudimentar, omenesc și, mai ales, prohibitiv – gen dregătorul bogat –, pentru a practica un creștinism devotat sau dedicat și desăvârșit, pe care Și-l dorește Hristos de la noi.

Luați aminte și la pilda aceasta:

„A venit o credincioasă la duhovnic și l-a întrebat:

−Părinte, am postit toate posturile după rânduială, am păstrat cinstea căsătoriei, n-am lipsit niciodată de la biserică și am citit toată Scriptura din scoarță în scoarță. Ce trebuie să mai fac?

Și i-a zis ei acela:

−Ți s-a făcut ție batjocura ca cinstea, paguba câștig, lipsa ca belșugul și străinul ca rudenia?

Și a răspuns ea, nedumerită:

−Nu!…

I-a zis, deci, părintele:

−Atunci, nici nu ai postit îndeajuns, nici viață foarte cinstită nu ai dus, nici la biserică nu ai fost cu folos și nici Scriptura nu ai citit-o suficient. Mergi, așadar, și lucrează binele așa cum ne-a învățat Hristos – în chip desăvârșit”!

Înțelegeți, deci, că nici virtuțile și nici interdicțiile din Legea Sfântă nu constituie scop în sine, ci doar mijloace sau căi spre desăvârșire? Astfel, dacă țintește cineva adevărata viață în Hristos, trebuie să se dăruiască Domnului și semenilor lui așa de mult și atât de „desăvârșit”, încât nimeni și nimic să nu-i mai poată sta în cale, căci:

♦E ușor să postim de bucate, dar e mai greu să ne iertăm dușmanii, postind astfel și de răutate!

♦ E ușor să dăm milostenie, dar e mai greu să ne iubim semenii ca pe noi înșine!

♦ E ușor să ne rugăm, dar e mai greu să-L iubim pe Dumnezeu „din toată inima, din tot sufletul, din toată puterea și din cugetul” nostru (Lc. 10, 27).

†SEBASTIAN

Episcopul Slatinei și Romanaților