Episcopia Slatinei și Romanaților

CREȘTINISM FĂRĂ CRUCE?!

  • 06/04/2024

CREȘTINISM FĂRĂ CRUCE?!

DUMINICA A III-A DIN POST

(a Sfintei Cruci – Marcu 8, 34-38 și 9, 1)

CUVÂNTUL IERARHULUI

La început, simbolul Creștinismului era peștele, pentru că denumirea acestuia în limba greacă veche – IΧΘYΣ – constituia inițialele cuvintelor Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul. Curând însă, locul acestui simbol a fost luat de Cruce, întrucât Întemeietorul Creștinismului, Hristos, a fost răstignit pe ea.

Dar crucea nu este doar un simbol, căci Hristos a schimbat-o pe aceasta din instrument de tortură în Altar de jertfă. De aici și definiția Creștinismului de religie a iubirii până la jertfă. Ce fel de jertfă? Mucenicie, adică?! Da, la nevoie. Însă, până la mucenicie, jertfa noastră trebuie concretizată în credință dreaptă, într-o morală sănătoasă și în sacrificiu personal.

Credința dreaptă presupune acceptarea învățăturii creștine așa cum a propovăduit-o Domnul și cum au fixat-o în scris, mai apoi, ucenicii și urmașii sfinți ai acestora. Morala sănătoasă ne cere bun simț și abținere de la tot ceea ce ne poate altera ființa noastră psihosomatică, iar sacrificiul de sine ne împiedică să fim egoiști și nesimțitori la nevoile și suferințele aproapelui.

Asistăm însă, din păcate, în ultima vreme, la un creștinism tot mai diluat de credințe paracreștine, de o moralitate fără principii sănătoase (în fapt, imoralitate), și de o fugă disperată de jertfă, în înțeles creștin. Mă refer la:

    • Amestecul haotic al credințelor de tot felul, după cum îl taie capul pe fiecare (sincretism religios);
    • Impunerea anormalităților de tot felul ca normalitate, în cadrul moralei;
    • Exacerbarea ego-ului în detrimentul iubirii aproapelui, ca refuz al jertfei.

Cu alte cuvinte, ce spune omul de azi?

    • Toate credințele sunt bune! Așadar, ce Hristos?! Ce Biblie?! Ce Creștinism?!…
    • Totul e permis! Prin urmare, ce canoane?! Ce principii?!… Oare nu ne-a făcut Dumnezeu liberi?!…
    • Cât privește promovarea exagerată a eului, omul modern a inventat capitalismul feroce, comoditatea excesivă a traiului și exacerbarea simțului proprietății private, în detrimentul spiritului comunitar.

V-ați întrebat de ce Creștinismul nostru, după ce „a cucerit” lumea, ajungând cea mai mare și mai răspândită religie de pe glob, este ignorat în prezent de tot mai mulți, este abandonat de unii și hulit atât de mult de alții? De ce este tot mai renegat în Occident și blamat în estul Europei, în timp ce religii străine de aceste spații își fac, totuși, loc în preferințele europenilor? Aceasta se întâmplă pentru că, după compromisurile făcute la nivelul credinței și moralei, cei mai mulți creștini au renunțat și la „cruce”, în înțelesul de sacrificiu sau jertfă: au renunțat la post, au renunțat la rugăciune – și la cea comunitară, dar și la cea individuală –, au renunțat la iertare, la abstinență, la spovedanie, la Sfânta Împărtășanie…

Un astfel de Creștinism, însă, riscă să devină tot mai puțin credibil, pentru că:

    • Fără credință curată și dreaptă, acesta își va pierde, încet-încet, identitatea;
    • Fără principii, își va decredibiliza moralitatea;
    • Fără jertfă, va înceta să mai fie, pur și simplu, religie.

Biserica noastră creștină a pierdut enorm atunci când „a coborât de pe cruce”, optând pentru un cadru instituțional confortabil și așezându-se la masă cu mai marii vremurilor, în loc să petreacă mai mult cu cei săraci și mulți (cu „vameșii și cu păcătoșii” – Mc. 2, 16); ba încă a preferat capul mesei, în loc „să slujească” (Lc. 22, 24-27). Acum, conștientă că riscă prăbușirea, accentuează tot mai mult caritatea. Dar sufletele oamenilor nu se „câștigă” atât cu bunuri materiale, cât cu un Creștinism autentic: cu credință sinceră, cu moralitate curată și cu jertfă adevărată. Cum putem face aceasta? Întorcându-ne și „urcând la loc pe cruce”, pentru că fără jertfă nu vom fi niciodată credibili! Nu există Creștinism fără CRUCE, căci fără CRUCE acesta riscă să devină nu doar o religie „căldicică” (Apoc. 3, 16), comodă adică, ci chiar o simplă ideologie.

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor