DE CE L-A NUMIT DUMNEZEU PE BOGATUL DIN EVANGHELIA DE AZI NEBUN?
DE CE L-A NUMIT DUMNEZEU PE BOGATUL DIN EVANGHELIA DE AZI NEBUN?
DUMINICA A XXVI-A DUPĂ RUSALII
(Bogatul căruia i-a rodit țarina – Luca 12, 16-21)
CUVÂNTUL IERARHULUI
În timp ce pe cei săraci îi fericește – „Fericiți sunteți voi, cei săraci” (Lc. 6, 20) –, iar pe tânărul bogat îl compătimește pentru robia față de bogăție – „mai lesne va trece cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăția lui Dumnezeu” (Mt. 19, 24) –, pe bogatul din evanghelia acestei duminici Dumnezeu îl numește d-a dreptul NEBUN.
De ce?!
- Pentru că, văzându-se copleșit de mulțimea roadelor, bogatul de azi nu s-a gândit nicio clipă la Dumnezeu, Cel care i-a dat sănătate ca să-și poată munci pământul și a dăruit belșug țarinilor sale. Dovedește necredință și lipsă de recunoștință față de Cel Căruia Îi datorăm totul.
- Pentru că, deși constată că roadele îi depășesc cu mult nevoile, bogatul nu s-a gândit decât la sine. Nici Dumnezeu și nici semenii nu au loc în inima lui. În viața sa nu este loc decât numai pentru sine − egoismul;
- Pentru că, sedus într-atât de mult de succesul material nesperat, a ajuns să-și „materializeze” până și sufletul, căruia i se adresează ca unui tovarăș de cârciumă: „Suflete, ai multe bogății strânse pentru mulți ani! Mănâncă, bea, veselește-te!” – materialism grosolan, de vreme ce confundă sufletul cu trupul și viața cu bogăția.
Necredința, egoismul și materialismul exagerat sunt nebunie la Dumnezeu. Luați aminte și la pilda următoare:
„Un profesor de religie, voind să le explice elevilor săi cum se face că bogăția întunecă vederea și iubirea față de aproapele, a invitat-o pe o fetiță să privească printr-o bucată de geam.
−Ce vezi? A întrebat-o el.
−Pe colegii mei!
Apoi, vopsind geamul cu un strat subțire argintiu, profesorul a întrebat-o din nou:
−Dar acum, ce vezi?
−Pe mine!…
−Ați auzit, copii?! A fost de ajuns doar un subțire strat argintiu pentru ca Ana să nu vă mai vadă pe voi, ci să se vadă doar pe ea! Dar cei orbiți de prea mulți arginți?!… Așa este și bogăția: te orbește în așa fel încât, dacă nu iei aminte, ajungi să nu mai vezi pe nimeni în afară de tine și de interesele tale egoiste!…”
Să ne fie foarte clar: bogăția nu ar fi rea dacă am pune-o și în slujba sufletului, nu doar a răsfățului trupului. Dar pentru că, îndeobște, aceasta ajunge să ne înrobească, să ne „înnebunească” adică, stăpânindu-ne ea pe noi, în loc să o stăpânim noi pe ea, de aceea l-a numit Dumnezeu pe bogat NEBUN și l-a pedepsit cu moarte năprasnică.
†SEBASTIAN,
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor