DE CE S-A SUPĂRAT DUMNEZEU AȘA DE TARE PE NOI?

DUMINICA A X-A DUPĂ RUSALII

(Vindecarea lunaticului − Mt. 17, 14-23)

CUVÂNTUL IERARHULUI

În evanghelia de azi Domnul S-a supărat, parcă, mai tare ca oricând pe noi, căci a zis: „O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi”?

De ce?

• pentru credința șovăielnică a tatălui aceluia care, deși îndurerat de suferința fiului său, credea și nu prea că Iisus Hristos îl poate tămădui – „Dacă poți face ceva, ajută-ne!” (Mc. 9, 22), I-a zis el Domnului;
• pentru neputința ucenicilor de a-l exorciza pe copil;
• pentru necredința generalizată în popor, în ciuda minunilor săvârșite de El în atâtea rânduri.

Fiind atotputernic, Domnul Hristos alungă demonul din copil, spre uimirea ucenicilor, care, întrebându-L în particular despre aceasta, află și motivele supărării Sale:

• Credință insuficientă – „căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință!”
• Pe de altă parte, „acest neam de demoni nu iese, decât numai cu rugăciune și cu post”.

Dragii mei,

Dacă Domnul nu a ezitat să le facă astfel de reproșuri sfinților Săi ucenici, ne mai mirăm de ce S-a supărat pe noi în vremuri ca acestea și ne lasă pe mâna unor „demonizați”, gata oricând să dea foc lumii – la propriu –, prin conflicte militare ca cele apărute în ultima vreme sau prin ideologii tot mai stupide, menite să arunce în aer toate valorile noastre morale și culturale? Scriptura spune că sfârșitul lumii va fi prin foc (Apoc. 9, 18), dar, dacă crede cineva că Dumnezeu este Cel care va da foc lumii, se înșală. O va face, probabil, „acest soi de demoni”, prin războaiele pe care le-au declarat vieții în general, dar și Legii dumnezeiești și rânduielilor sfinte, în special: războaie armate, războaie reci, războaie economice, războaie ecologice, războaie biologice, războaie ideologice, războaie climatice… Oare ce vor mai scorni mai-marii lumii acesteia, disperați că suntem prea multe miliarde de oameni pe pământ și că nu mai murim… odată!? Se vor sătura vreodată aceștia, oare, de resursele pământului, de bani și de putere?…

Mi-e teamă că, din păcate, în loc să se exorcizeze – să-și alunge, adică, proprii demoni, ca în evanghelia de azi –, lumea noastră se „demonizează” tot mai mult. Fie ignorându-L, fie continuând să-L persecute, ba chiar răstignindu-L iară și iară pe Hristos, demonizarea lumii acesteia se răspândește pe pământ, parcă, mai ceva ca virusul Corona care ne-a terorizat în anii trecuți. Lăcomia, egoismul, cinismul și nebunia puterii transformă pe cei aflați la cârma lumii în adevărați demoni, capabili de tot ce e mai rău.

De aceea, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții, ascultând evanghelia de azi, este: cum vom exorciza lumea de acest soi de demoni care par de neoprit? Iar răspunsul ni-l dă tot ea: prin credință în Dumnezeu Cel atotputernic, prin rugăciune și post; credință, fie ea și „cât un grăunte de muștar”, rugăciune sporită și post deplin – cu trupul, dar și cu mintea, cu sufletul și cu inima!

Se spune că niște frați au mers la Ava Serapion, în pustie, și l-au întrebat:

−Ava, ce înseamnă cuvântul din Evanghelie care zice: „De veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo și se va muta?” (Mt. 17, 20).

Iar acela le-a răspuns:

−Cuvântul „De veți avea credință cât un grăunte de muștar și veți zice muntelui acestuia: mută-te de aici…

Și s-a oprit sfântul, pentru că un zgomot asurzitor s-a pornit dinspre munte!… Deci, a strigat ava:

−Stai, munte, că nu am poruncit să te muți, ci doar voiam să tălmăcesc fraților ce înseamnă să aibă credință!…

Ce se întâmplase?!… Muntele din preajmă, auzind cuvintele părintelui, rostite cu toată credința și puterea sa sfântă, a prins a se prăvăli de la locul său, ca să se arunce în mare… L-a oprit, însă, sihastrul, pentru că era doar un cuvânt de învățătură pentru frații care veniseră să-l întrebe și care au înțeles, în modul cel mai convingător posibil, ce înseamnă să poți muta munții din loc…

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei și Romanaților