FACEM FAPTE BUNE, SAU FACEM „SPECTACOL”?

DUMINICA A VII-A DUPĂ RUSALII

(Vindecarea a doi orbi și a unui mut − Mt. 9, 27-35)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Ne reproșează unii că Biserica nu face nimic. Că nu desfășoară activități caritabile, nu poartă de grijă celor nevoiași etc. Când le arătăm, însă – celor care vor să vadă –, câte acțiuni filantropice desfășurăm totuși, de cele mai multe ori din fonduri proprii, iar nu din bani publici, suntem întrebați cu mirare: „Bine, dar de ce nu faceți cunoscute toate acestea?! De ce nu scrieți despre ele în presă și nu le prezentați la televiziune?… Căci, dacă le-ar cunoaște lumea”… Ei bine, la aceste întrebări ne răspunde evanghelia de azi, prin porunca dată de Domnul „cu asprime” celor doi orbi: „Vedeți, nimeni să nu știe!”…

Dragii mei,

Nu este singura dată când Domnul cere discreție, respingând în mod expres „publicitatea”. A făcut-o și în cazul învierii fiicei lui Iair (Mc. 5, 43), și în cazul bărbatului lepros (Mc. 1, 44), și în mai multe alte împrejurări, aceasta fiind o constantă a practicii Sale. Și ne întrebăm: de ce oare, câtă vreme s-ar părea că minunile și difuzarea cât mai largă a acestora L-ar fi făcut mult mai cunoscut ca Dumnezeu și, prin urmare, lumea ar fi crezut „mai ușor” în El?

Așa să fie?

Credeți dumneavoastră că multele minuni și vindecări le-au lipsit iudeilor pentru a crede în Domnul?… Dacă lucrurile ar fi stat așa, în mod cert Hristos, Care nu ne-a dorit tuturor decât binele, ar fi făcut tot timpul minuni și vindecări, pe care apoi le-ar fi „difuzat” la modul cel mai demonstrativ și publicitar cu putință. Nu, însă! Domnul a riscat să fie taxat ca necunoscător al „tehnicilor de cucerire” a maselor și că „nu Și-a văzut interesul” ― cum s-ar spune într-un limbaj actual ―, pentru a ne transmite nouă aceste valori și virtuți care merită agonisite cu adevărat: SMERENIA și DISCREȚIA.

La Dumnezeu, lucrurile nu stau ca în showbiz:

• • Nu se „califică” cel care își face reclamă, ci acela care fuge de ea, iubind discreția și petrecerea smerită cu Domnul: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns, și Tatăl tău Care vede în ascuns îți va răsplăti ție!” (Mt. 6, 6);
  • Nu „se umple de lumină” cel care caută „lumina reflectoarelor”, ci acela care face binele întru ascuns: „Luați aminte, ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei, că nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt. 6, 1).

Oare nu ne învață Scriptura că lauda de sine și slava deșartă sunt păcate capitale și urâciune înaintea Domnului, în timp ce smerenia și discreția sunt cele mai nobile și mai apreciate virtuți? – „Tu, însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie în ascuns, și Tatăl tău Care vede în ascuns îți va răsplăti ție!” (Mt. 6, 3-4).

Domnul Hristos nu a înțeles să-Și apere „imaginea” nici măcar în fața judecății lui Pilat, darămite să Se „afișeze” demonstrativ cu faptele Sale dumnezeiești! Aceasta, pentru că la El: bun este nu cel care clamează binele făcut, ci acela care face binele cu smerenie; și mare este nu cel care face spectacol din faptele sale bune, ci acela care face lucruri „spectaculoase” întru discreție.

Să nu ne lăsăm înșelați! Când veți vedea pe cineva pretinzând că este omul lui Dumnezeu, dar este ahtiat după publicitate și spectacol, afișându-se în chip secular cu faptele sale bune, acela, să știți, că nu-I urmează Domnului! Viața în Hristos nu are nimic comun nici cu „eroismul” războaielor acestei lumi, nici cu publicitatea și cu reclamele năimiților de tot felul și nici cu mândria ori laudele și slava deșartă atât de prietene veacului nostru. Chiar dacă li se pare unora că mai multa ori demonstrativa facere de minuni ar fi fost, pentru Hristos, cea mai eficientă armă de a „cuceri” lumea și de a o convinge de dumnezeirea Sa, nu este așa! Viața în Dumnezeu nu este spectacol. La El, „spectaculoase” sunt smerenia și discreția; adică, lipsa oricărui „spectacol”.

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor