FACEM MILOSTENIE  SAU… „SOCIOLOGIE”?!

DUMINICA A XXV-A DUPĂ RUSALII

(A samarineanului milostiv – Luca 10, 25-37)

CUVÂNTUL IERARHULUI

Că milostenia este o virtute capitală nu mai constituie o noutate pentru nimeni. O practică până și ateii, numind-o caritate sau filantropie. Doar asupra celor care cer sau merită milostenie au existat și vor exista totdeauna discuții, unele cu un exagerat iz „sociologic”, ca în istorioara următoare: 

„O bătrână săracă mergea desculță prin zăpadă, strângându-și la gât cu amândouă mâinile paltonul fără nasturi. Ajungând în stația de autobuz, a văzut-o un domn cu o geantă de piele, care aștepta și el autobuzul, dar s-a tras mai într-o parte. O tânără, care a venit și ea în stație, privindu-i mirată picioarele goale, și-a pus căștile indiferentă pe urechi și și-a văzut mai departe de… muzică!

A venit autobuzul. Bătrâna a urcat poticnindu-se și s-a așezat pe scaunul din spatele șoferului, iar domnul și tânăra s-au dus grăbiți spre scaunele din spate, strâmbând din nas. Un bărbat, aflat cu un scaun mai în spatele bătrânei, s-a întors cu fața spre geam, mișcându-și nervos degetele.

– Alzheimer! gândi el.

Șoferul, văzându-i și el picioarele înghețate, a remarcat cu egoism:

– Cartierul ăsta se afundă tot mai mult în sărăcie. Mai bine m-ar schimba pe cealaltă rută a orașului!

– N-o fi având copii? se întrebă, atunci, cu prefăcută compasiune, o doamnă îmbrăcată cu o haină de blană. Ar trebui să le fie rușine că nu au grijă de ea! și a îngânat ceva despre cum s-a chinuit ea cu mama ei, ani de zile.

O negustoreasă, aflată mai către mijlocul autobuzului, strângându-și mai aproape sacoșele pe care le pusese la picioare, s-a trezit și ea întrebându-se:

– Nu plătim destule impozite, ca să poată fi rezolvate astfel de cazuri?

– De vină sunt cei de dreapta! i-a răspuns un alt călător, simpatizant al social-democraților, dornic să o dea pe politică. Iau de la săraci și dau la cei bogați!

– Ba nu, ceilalți greșesc! a intrat în discuție și un domn liberal, căci cu programele lor sociale îi fac pe cetățeni leneși și iresponsabili.

– Oamenii trebuie să învețe să-și pună deoparte bani pentru bătrânețe! s-a băgat în seamă și un altul, care se credea mai înțelept. Dacă această bătrână ar fi fost mai precaută, nu ar fi ajuns așa…

Și toți păreau satisfăcuți de „agerimea” minții lor, pentru că au identificat o sumedenie de „soluții de rezolvare” a cazului! Doar un om cu inima bună, jenat de câtă „sociologie” au dat dovadă concetățenii săi, s-a apropiat de nefericita femeie, și-a scos portofelul și i-a încredințat o bancnotă de 200 de lei, spunându-i:

–Ia, mamaie, și cumpără-ți o pereche de ghete!

Bătrâna i-a mulțumit, iar acela s-a întors la locul lui, fericit că a putut face acest bine unei ființe urgisite de soartă!”

Așadar: facem milostenie sau doar „sociologie”?

Este adevărat că întâlnim, adeseori, și bolnavi închipuiți, cerșetori „profesioniști” și săraci profitori care se complac în starea lor, refuzând câștigarea firească și cinstită a traiului prin muncă. Pentru unii ca aceștia Sfântul Ioan Gură de Aur a spus „să asude banul tău în mâna ta!”, ca nu cumva să fie încurajate lenea și înșelătoria, dar atunci când starea celor care apelează la mila noastră este evidentă, evanghelia ne recomandă pilda samarineanului milostiv de astăzi, care l-a slujit pe cel căzut între tâlhari în mod exemplar, fără a-l judeca ori a-i ține lecții de… „sociologie”.

†SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei și Romanaților