Duminică, 3 mai, Preasfinţitul Părinte Sebastian a slujit Sfânta Liturghie în biserica „Adormirea Maicii Domnului” a Parohiei Măgura, com. Perieţi.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit evanghelia zilei: „Pericopa vindecării slăbănogului, dincolo de minunea propriu-zisă prezentată şi de confirmarea încă o dată că păcatul îmbolnăveşte până şi trupul, nu numai spiritul nostru ― „iată te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău” (In. 5, 14) ― ne atrage atenţia asupra acestor două păcate ce ne pândesc şi pe noi: formalismul şi neputinţa de a ne bucura de binele aproapelui. Formalismul merge mână în mână cu bigotismul, cu misticismul bolnav şi bolnăvicios, cu semidoctismul, cu superstiţiile şi cu dragostea de literă lipsită de duh, în timp ce neputinţa de a ne bucura alături de aproapele ascunde răutate, invidie, complex şi competiţie neconstructivă. Hristos, însă, a întors astăzi spatele şi unei atitudini şi celeilalte, arătând că nu are nimic de-a face cu niciuna din ele (In. 5, 13), dar a atras atenţia asupra păcatului care poate amplifica răul (In. 5, 14).

Pentru aceasta, datori suntem noi, creştinii, a recunoaşte şi a lucra binele în adevăratul lui duh, nu doar formal, ci şi în spiritul lui, şi nu selectiv, ci exhaustiv, potrivit cuvântului Domnului ― „pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi” (Mt. 23, 23). Apoi, e necesar să înţelegem că relaţiile noastre cu aproapele trebuie guvernate mai degrabă de dragoste decât de judecată critică, mai mult de compasiune decât de patimă, mai mult de înţelegere decât de suspiciune, răutate ori invidie”.