Episcopia Slatinei și Romanaților

Liturghie arhierească în Parohia Strejeştii de Jos II

Liturghie arhierească în Parohia Strejeştii de Jos II

  • 19/11/2012

Duminică, 18 noiembrie, Preasfinţitul Episcop Sebastian a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica „Sfânta Treime” a Parohiei Strejeştii de Jos II, hirotonind diacon pe tânărul teolog Eugen Chipuc şi preot pe Diac. Florin Toma, pe seama Paraclisului Episcopal.

În cuvântul de învăţătură, Preasfinţia Sa a tâlcuit evanghelia zilei, subliniind egoismul şi materialitatea gândirii bogatului căruia i-a rodit ţarina: „În ce constă egoismul bogatului? Constă în faptul că şi-a văzut ţarinele şi holdele rodind din belşug; şi-a văzut adunate roadele în bătătură şi, primul lucru la care s-a gândit a fost să-şi mărească hambarele, însă din raţionamentul său a lipsit orice gând de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu, Care a dat ploaie şi soare la vreme ca să poată creşte holdele şi Care l-a dăruit pe el cu sănătate să se poată bucura de roadele sale! Mai este egoist bogatul şi pentru faptul că nici aproapele nu încape în gândul şi în mintea sa. În planurile sale are loc doar el. În mijlocul acestor daruri revărsate de Dumnezeu asupra sa, bogatul a rămas singur şi egoist. Nu a mai fost loc şi pentru Dumnezeu. Nu s-a mai aflat loc nici pentru aproapele. Nu s-a mai găsit loc pentru nimeni, fără numai pentru sine.

            Materialitatea gândirii lui constă în faptul că şi-a închipuit că sufletul său este tot atât de material, pe cât îi era şi concepţia sa despre el, căci s-a adresat sufletului său zicând: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te! Astfel, el se adresează sufletului său atribuindu-i necesităţi materiale: odihnă, mâncare, băutură, distracţie. Adică, exact ceea ce nu are nimic comun cu sufletul! Stă de vorbă cu sufletul său în chip cât se poate de material, uitând că sufletul nu se hrăneşte cu acestea, ci tocmai cu opusul lor. Căci, sufletul nu are odihnă decât în „lucrare” — în lucrarea binelui. Nu se hrăneşte cu mâncare, ci cu nemâncare − cu post, adică. Nu se veseleşte cu băutură, ci cu abstinenţă. Acestea reprezintă hrana, băutura şi odihna sufletului!”