Episcopia Slatinei și Romanaților

Liturghie arhierească la Mănăstirea Brâncoveni – Sărbătoarea eparhiei

  • 16/08/2026

LITURGHIE ARHIEREASCĂ LA MĂNĂSTIREA BRÂNCOVENI – SĂRBĂTOAREA EPARHIEI

Duminică, 16 august 2026, zi în care Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Martiri Brâncoveni, ocrotitorii Episcopiei Slatinei și Romanaților, Preasfințitul Părinte SEBASTIAN, Episcopul Slatinei și Romanaților, a slujit Dumnezeiasca Liturghie împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte ATANASIE, Arhiepiscopul Ortodox Român al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care ne-a făcut bucuria de a participa anul acesta la slujba prilejuită de hramul așezământului monahal.

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie a tâlcuit Evanghelia Duminicii a 11-a după Rusalii, arătând că pilda datornicului nemilostiv descoperă una dintre cele mai adânci taine ale vieții creștine:

Sfântul Ioan Gură de Aur, care a tâlcuit această parabolă pe larg, spune că cei 10.000 de talanți reprezintă datoria noastră, păcatele noastre în fața lui Dumnezeu, și cei 100 de dinari nu sunt altceva decât greșelile oamenilor față de noi înșine. Ni se spune că datornicul, imediat după ce i s-a iertat datoria, a sărit la grumazul primului pe care l-a întâlnit în cale și i-a cerut să-i înapoieze datoria. Slugile, auzind, i-au spus stăpânului, care s-a mâhnit, și a mai făcut o judecată.

În final, Dumnezeu îi pune o singură întrebare, întrebare pe care trebuie să ne-o punem și noi cu toții în fiecare zi de dimineață și până seara: “Dacă eu am iertat, tu de ce nu ai iertat?”

Referindu-se la Sfinții Martiri Brâncoveni și la Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, Înaltpreasfinția Sa a arătat că Biserica nu cinstește doar martiriul unui voievod și al fiilor săi, ci mărturia unei întregi familii care a rămas unită în Hristos până la capăt. Brâncovenii au arătat că există valori care nu pot fi negociate și că adevărata comoară a omului nu este puterea, averea sau slava trecătoare, ci credința statornică în Hristos. Prin canonizarea Sfintei Doamne Maria, Biserica a întregit icoana acestei familii binecuvântate, descoperind și mucenicia tăcută a inimii, a răbdării, a credincioșiei și a nădejdii. Astfel, familia Brâncovenilor rămâne peste veacuri o adevărată icoană a Bisericii de acasă, mărturisind că atunci când Hristos este așezat în centrul vieții de familie, iubirea poate birui chiar și moartea.

În săptămâna sfintelor pătimiri în anul 1714, câțiva trimiși ai sultanului intră în palatul voievodal și pun o panglică neagră pe umărul domnitorului, ceea ce însemna că este mazilit. N-a fost nimeni să-l apere. N-a venit nimeni să-i fie alături. A pornit pe calea martiriului. Patru luni de zile de zile în care a purtat o cruce pe care puțini au știut s-o poarte până la capăt.
Cu adevărat suntem un neam de binecuvântați, un popor iubit de Dumnezeu. De aceea, a și împodobit această țară cu atâția sfinți. Sfințenia, însă, înseamnă și asumarea crucii. Sfințenia înseamnă îmbrățișarea martiriului. Sfințenia înseamnă a fi până la capăt, până pe Golgota alături de cel care și-a dat sângele pentru viața noastră.

Sunt aduși fiii săi. Mai întâi cel mai mare care avea 30 de ani, următorul avea 29, al treilea era adolescent, Mateiaș nu avea decât șase ani. Pe rând, ni se oferă un schimb, poate în ochii lumii echitabil. Renunțarea la credință pentru salvarea vieții. Tatăl, care pierduse totul în lumea aceasta, îi îmbărbătează. În mai puțin de 1 minut, primul își pierde capul, se trece la al doilea al treilea. Mateiaș este cel care are o ezitare. Era prunc, era copil, lăcrima. Nu știa ce înseamnă durerea vieții acesteia, s-a speriat. Tatăl care a văzut pe primii trei fii pierzându-și viața îl îmbărbătează și spune: fiule, toate le-am pierdut pe lumea aceasta. Să nu ne pierdem credința.
Cel din urmă îmbărbătat fiind de Constantin merge și de bună voie capul pe buturugă pentru a îmbrățișa taina morții. Tocmai în acea zi de 15 august 1714, domnitorul împlinea 60 de ani. Doamna Maria Brâncoveanu, care a fost trecută în rândul sfinților de curând și astăzi, pentru prima dată, îi săvârșim cinstita pomenire, era și ea de față.

La finalul Dumnezeieștii Liturghii, Preasfințitul Părinte Sebastian a adresat un cuvânt de bun venit și de mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Atanasie pentru împreună-slujire și pentru bucuria de a avea alături un ierarh care păstorește românii ortodocși din Regatul Unit și Irlanda de Nord.