Duminică 22 ianuarie, PS Episcop Sebastian a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Căluiu.

Tâlcuind pericopa evanghelică a zilei, Preasfinţia Sa a pus accentul pe importanţa şi pe actualitatea ei în viaţa noastră: „Trei sunt lucrurile care ne impresionează în evanghelia aceasta: atitudinea lui Hristos faţă de Zaheu, pocăinţa acestuia şi mântuirea adusă de Domnul casei lui.

Care este atitudinea Domnului faţă de Zaheu? Iisus, înfruntând mentalitatea iudeilor şi neluând în seamă vociferările celor de „afară”, care-l aveau pe Zaheu de mare păcătos, l-a ales tocmai pe el de gazdă. Ce face Zaheu? Se converteşte cu o „bărbăţie” şi o „vitejie” care ne uimeşte pe toţi! Trece peste toate etapele, de multe ori plângăcioase şi la care, din nefericire, ne limităm mulţi dintre noi, mai mult afişându-ne păcătoşenia decât să ne-o luăm în serios! Iată-l însă, pe Zaheu, asumându-şi păcătoşenia cu o uimitoare finalitate! Nici nu o mai afirmă. Şi-o resimte direct, şi încă până în străfundul fiinţei lui! Nu varsă lacrimi de lamentare şi de dezmierdare ci, trecând peste toate, ţinteşte transformarea direct. Trece la fapte: „Jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” ─ a căzut ca un trăsnet sentinţa Mântuitorului Hristos, spre uluirea „drepţilor” de afară, care nu încetaseră să-l ponegrească pe la poartă pe Zaheu.

Privind la întâlnirea lui Zaheu cu Hristos, am putea spune că Mântuitorul Şi-a făcut drum astăzi prin Ierihon special pentru el, aşa cum îşi face drum de multe ori şi către inima noastră, doar-doar va găsi uşa sau măcar fereastra inimii noastre deschisă, pentru a ne privi sau a ne întâlni. Doar-doar ne va găsi şi pe noi dispuşi să-I deschidem, ca să facă şi din noi nişte „Zahei” pregătiţi pentru comuniunea cu El, ca astfel să putem smulge şi noi de pe buzele Sale sentinţa sfântă: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.”