Duminică, 11 august, Preasfințitul Episcop Sebastian a slujit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Căluiu.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa a tâlcuit Evanghelia înmulțirii pâinilor: „Mântuitorul dă pe față adevăratul entuziasm al mulțimii care-l însoțea: aceia Îl căutau nu pentru că au înțeles că aveau de-a face cu Mesia Dumnezeu, ci pentru că le-a dat să mănânce gratuit pâinea pe care îndeobște trebuiau să și-o câștige în sudoarea feței (Fc. 3, 19). Contemporanii lui Hristos n-au putut să vadă până acolo unde țintea de fapt Domnul − și anume că au de-a face cu Mesia Hristos, Care a venit pentru mântuirea, schimbarea, pocăința și înțelepțirea lor −, ci au rămas blocați aici, la cele materiale, bucurându-se că au mâncat și s-au săturat… Își vor fi zis, poate: Iată un Om care ne dă totul pe degeaba! Haideți degrabă după El! Un astfel de conducător ne trebuie! Și a cunoscut Iisus că au să vină să-L ia cu sila ca să-L facă rege (In. 6, 15). Așa L-au privit cei mai mulți dintre iudei pe Hristos: ca pe un conducător pământesc ce trebuia să-i scape de romanii cotropitori sau care, iată, este gata să le dea de mâncare gratuit. De aceea, în momentul în care Domnul le va vorbi despre pâinea cea cerească, în locul celei de astăzi, și despre Împărăția Cerurilor (In. 18, 36), în loc să întemeieze o împărăție pământească, Îi vor întoarce spatele (In. 6, 27-66), uitând prea repede minunea de astăzi și căutându-și de-ale lor până în clipa în care, auzind că toată lumea este pornită împotriva Lui, strigând lui Pilat răstignește-L, răstignește-L!, vor veni și ei și se vor alătura acelor voci vinovate veșnic de moartea Sa. Iată, așadar, de ce era Hristos trist, deși mulțimile Îl căutau entuziasmate! Săvârșește o minune de care se bucură toată lumea, dar se retrage în pustie să se roage, rămâne singur, trist și neînțeles…”.