Marți, 6 august, la praznicul Schimbării la Față a Domnului, Preasfinţitul Părinte Sebastian a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Măinești din orașul Balș.

Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a ţinut un cuvântul de învăţătură, arătând că minunea de pe Tabor poate fi înţeleasă ca teofanie, dar şi ca transparenţă a lumii nevăzute: „Aşadar, Schimbarea la faţă ne sugerează şi ea o revelaţie „treimică” în care, deşi nu Se arată Celelalte două Persoane Divine, apar cei doi profeţi: Moise, ca cel ce aşa a grăit cu Dumnezeu încât faţa i-a „strălucit” dumnezeieşte când a primit din mâinile Lui Legea (Ieş. 34, 29-35), şi Ilie, ca cel „cu duhul şi cu puterea” neîntrecute (Lc. 1, 17) şi „zburând” prin văzduhurile cele cereşti în foc.

Încă un lucru, foarte important! Evanghelia praznicului ni-L revelează de astă dată pe Iisus Hristos întru-un mod cu totul deosebit. Ne dă o altă idee despre dumnezeirea Lui, dar, ne dă o idee şi o imagine şi despre o lume pe care noi o cunoaştem prea puţin şi „în oglindă” (1 Cor. 13, 12). Despre o lume pe care îndeobşte o lăudăm cu toţii, dar de care — pentru că o cunoaştem insuficient — adeseori fugim, cel puţin la nivelul subconştientului, dacă nu şi prin atitudinea noastră în general, căci prin faptele, cuvintele şi gândurile noastre adeseori arătăm că nu o iubim îndeajuns. O lăudăm, dar nu o iubim! O dorim, dar nu părem convinşi de asta! Este lumea cealaltă…”